Cu crengile-aplecate mângâi Oltul
Ce-ți poartă umbra de o veșnicie
Cu rădăcini bine înfipte -n malul
Ce l-a săpat puhoaiele- n furie
Sub raze ce se scaldă-n luciul apei
Și se preling ușor pe crude-ți ramuri
Sfioasă privire dăruiești clipei
Și-n adieri de vânt frunzele-s fluturi
Ți-ai așternut pe chip toată tristețea
Tainice povești în adânc le ascunzi
Trofeu meritat ți-e loialitatea
Tăcută în singurătate te-afunzi
Adaugă un comentariu
Mai degrabă nu. Poezia are iz arhaic. Se poate reveni. Ascultă sfaturile in cenaclu. Am citit cu plăcere.
Multumesc, este o poezie scrisa in urma cu mult timp, stiu ca are hibe si chiar doream o parere sincera. De aceea voi tine cont de parerile si sfaturile primite! Cu stima,
Lidia
O definiție a salciei, o încercare lirică. Prozodia e la pământ. Studiu și iar studiu. Totul suferă: ritm, măsură, rimă etc.
Lecturi şi iar lecturi din clasici.
da Coza
O descriere lirică a salciei, o frumoasă plantă pe malul apelor și nu numai.
Construcție modestă, modestă. Ritm sărit pe alocuri rimă simpluță și în multe cazuri incorectă. Ex: râul-malul? Unde este rima? În articolul hotărât? DE fapt prima strofă nu are rimă deloc. În a doua, la fel, apei-clipei. Apoi nu se fac rime între substantive și verbe: ramuri-tremuri.
Toate aceste neajunsuri fac strălucirea poeziei mată, iar muzicalitatea zero.
Sofi
Bine surprinsă starea ce ne-o dă salcia! Drag!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE