Salcia

[Lidia Pervu]

        Cu crengile-aplecate mângâi Oltul

        Ce-ți poartă umbra de o veșnicie

        Cu rădăcini bine înfipte -n malul

        Ce l-a săpat puhoaiele- n furie

         Sub raze ce se scaldă-n luciul apei

         Și se preling ușor pe crude-ți ramuri

         Sfioasă privire dăruiești clipei

         Și-n adieri de vânt frunzele-s fluturi

         Ți-ai așternut pe chip toată tristețea 

         Tainice povești în adânc le ascunzi

         Trofeu meritat ți-e loialitatea

         Tăcută în singurătate te-afunzi

[bolache alexandru]

Mai degrabă nu. Poezia are iz arhaic. Se poate reveni. Ascultă sfaturile in cenaclu. Am citit cu plăcere.

[Lidia Pervu]

Multumesc, este o poezie scrisa in urma cu mult timp, stiu ca are hibe si chiar doream o parere sincera. De aceea voi tine cont de parerile si sfaturile primite! Cu stima,

                                                                                           Lidia

        

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

O definiție a salciei, o încercare lirică. Prozodia e la pământ. Studiu și iar studiu. Totul suferă: ritm, măsură, rimă etc.

[Ion Lazăr da Coza]

Lecturi şi iar lecturi din clasici.

da Coza

[Sofia Sincă]

O descriere lirică a salciei, o frumoasă plantă pe malul apelor și nu numai.

Construcție modestă, modestă. Ritm sărit pe alocuri rimă simpluță și în multe cazuri incorectă. Ex: râul-malul? Unde este rima? În articolul hotărât? DE fapt prima strofă nu are rimă deloc. În a doua, la fel, apei-clipei. Apoi nu se fac rime între substantive și verbe: ramuri-tremuri.

Toate aceste neajunsuri fac strălucirea poeziei mată, iar muzicalitatea zero.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Bine surprinsă starea ce ne-o dă salcia! Drag!