s-a rupt
spaţiul în timpuri
nisipul împietrit
în clepsidră
înfloreşte
lotuşi
un ecou
colorat în infinit
îmi urlă-n timpan
versul alb al
tăcerii
ochiul
mă priveşte
cu nasul pe sus
pământ şi cer ard
sub talpă
inima
vrea să mor
înainte să mor
într-o şoaptă
Adaugă un comentariu
mulţumesc Ioan
cu prietenie,
Mulţumesc de semn Chris!
Frumos...
Dragă da Coza, mai nimersc şi eu, nu pot să o tot dau în bară :) Numai de nu mi s-ar urca la cap:) Mulţumesc frumos, foarte mult contează ! Îndatorat,
Cu drag Violeta, mulţumesc de trecere şi semn!
Mulţumesc Claudia dragă.mai am şi eu câteodată "zvâcniri poetice":)
Sofy, îţi mulţumesc cu drag ! nici nu şti cât îţi sunt de îndatorat!
Jos pălăria!
da Coza
"Versul alb al tacerii" , frumoasa poezie! Pentru mine o surpriza, te stiam doar ca prozator.
Îmi place mult poemul, are fior din cel sălbatic. Metaforele sunt dominate de trăire imperativă, frumos îmbinate.
înaintea să mor - înainte să mor (parcă era vorba)
Admiraţie Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE