S-a dus zvon că e toamna...

[Tudor Cicu]

S-a dus zvon că e toamna

                      Motto:

                  „am iubit legănatul trenurilor și gândurile întinzându-se

                   ca o pisică leneșă în paginile cărții”

                                   (Mihaela Roxana Boboc)

 

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită să-mi ia

Din viața ce ni-idată de soartă

Trenul ce mă va duce-ntr-o stea.

 

Și chiar visam pe-un peron undeva

Șirag de cocori prin poeme

Tu îți pieptănai tristețea cumva...

Prin trenuri ce curg de o vreme.

 

Adorabilă erai, ți-aș fi spus.

Cum sub lumina lămpii visai

Fumul trenului urca tot mai sus

Înșirând alți cocori în alai.

 

Nu mai dau târcoale nici unui vis

Prin gări trenuri trec fără teamă

„Ce noapte lungă și veche, ți-am zis

Ce hău într-acolo mă cheamă!”.

 

...Sub lumina altei lămpi dau să-ți scriu

Poeme de pus pe o rană

Mă tem însă că o fi prea târziu

Ori ție să-ți pară că-i toamnă.

 

[Tudor Cicu]

Doamna Vasilisia, Ion Lazăr da Coza: (pe calculator, unde pot reface câte ceva, am revenit abia acum) Mulțumesc de comentarii.

[Vasilisia Lazăr]

Toamnă... Trenuri... Tristețe. 

O poezie de pus la rană.

[Ion Lazăr da Coza]

ni-e > ni-i

Zvon frumos.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Tudor, unele poeme sunt chiar de pus pe rană!

[Tudor Cicu]

Mihaela : optimismul tău, cred că va aduce anul ăsta și vara. (În luna lui cuptor am fugit de la mare. Poate în curând va fi altfel. ) Multumesc de încurajare : e ca un surâs în plină vară.

[Mihaela Suciu]

Tudor, nu ține cont de zvon! Dacă te inspiră, da! Să-ți fie viața primăvară!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofi : romanta amintită de dvs. are timpul și tristețea ei. Nici eu nu sunt optimist, doar nostalgic.

[Sofia Sincă]

Același romantic incurabil... Verificație de tip romanță.

Mi-am amintit una foarte veche, practic o parodie:

Pe strada mea e toamnă iar

Se dă făină pe cartelă

Pe buletin se dă franzelă

Pe strada mea e toamnă iar...

Am citit cu drag,

Sofi

[Tudor Cicu]

Valeria : dacă am și descifra ce există dincolo de cuvintele unui poet, poate cântecul său n-ar suna ca un clopoțel ci mai curând ca un clopot (folosit de mine în altă poezie ) . Pentru mine nu există ceva mai măreț ca în versurile populare: "Foaie verde de trei flori /Ciobănaș de la miori,/Un' ti-a fost moartea să mori?... "

[Tudor Cicu]

Mihaela S : graiul popular este izvorul poeziei de totdeauna. Adevăratele infringeri sunt renuntarile la vis (îmi place să cred că a spus-o Radu Gyr - rețin aproximativ în memorie! )