Pe-ascuns, pădurea-mamă
Bezele dulci trimite.
Un susur prin răchite
Melancolii reclamă.
S-ar vrea luate-n seamă
Vântoase rătăcite...
Pe-ascuns, pădurea-mamă
Bezele dulci trimite.
Mai stau la rând prin vamă,
Cinteze ostenite,
De ţipăt răguşite,
Pe-a cerului maramă;
Pe-ascuns, pădurea cheamă.
Adaugă un comentariu
Eu știu că atunci când nu-ți place un canal TV, ai la dispoziție telecomanda pentru a alege ce dorești. Atunci când nu-ți plac rondelurile sau alte poezii în formă fixă, nu deschizi pagina respectivă, mai ales când la titlu scrie „rondel”. Când totuși deschizi un rondel fără ca nimeni să te oblige, știind din start că nu-ți face plăcere să citești o astfel de poezie, și te apuci să critici fără a avea vreun argument, ce vrea să însemne oare? Cu asta cred că am spus ce aveam de spus.
Felicitări, Valeria! Mie mi-a plăcut. Știu cât de greu se scrie poezia clasică și mai ales cea cu formă fixă, atunci când aceasta are tot ce-i trebuie.
Sincer, vrei să-ți spun ce nu-mi place? Nu-mi place rondelul scris azi, sonetul, poeziile astea tipice de acum 150-200 de ani. Da, le citesc cu plăcere, spun că au fost foarte bune la vremea lor, de contemporaneitate, admir și apreciez poeții respectivi. Nu înțeleg cum să faci pasiune pentru rondel...
Însă acum, îmi plac creații originale, poezie adevărată, fie ea cu rimă sau cu vers alb, doar să fie frumoasă să mă încânte. Nu mă văd dansând rondel sau menuet.
Dar nu trebuie să te iei după mine.
Fiind o poezie cu forma fixa, te intreb, draga mea Sofy, ce ai vrea sa modific, sau imbunatatesc?! Se pare ca nu iti place creatia de fata. In primul comentariu imi faci observatii privitoare la rima, ca, in final aceluiasi comentariu sa afirmi : ''În rest, e frumos.''
Mai vreau sa fac o precizare, draga Sofy: in acest tip de rondel ultimul vers este identic cu primul, sau cu un vers cu inteles asemanator. Eu nu pretind ca scriu fara cusur. Niciodata nu am avut o asemenea parere despre mine. In schimb am pretentii de la mine!:)
Ok, Valeria și eu îți respect preferința. De fapt Macedonski a trăit pe vremea rondelurilor.
Însă, nu crezi că acum, peste 100 de ani, se pot modifica/îmbunătății chiar și rondelurile?
Dragă mea Sofy,
Dacă acesta ar fi primul rondel pe care îl scriu, aş fi de acord cu remarca ta. Acesta este al şaptesprezecelea. Cunosc definiţia rondelului şi nu numai, am citit tot ce am găsit despre rondel şi am citit rondeluri, de asemenea. Vreau să-ţi mărturisesc faptul că eu respect forma clasicizată a rondelului macedonskian. Citeşte rondelurile acestui poet şi îmi vei da dreptate.
Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai uitat!:)
Preţuirea mea!
Iată, spre exemplificare:
Rondelul rozelor ce mor
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
S-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristator,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine,
Duioase-şi pleacă fruntea lor...
E vremea rozelor ce mor.
Mi-a plăcut mult!
Rondelul este o poezie cu formă fixă ce se bazează pe rime și refren. Cuvântul vine de la dansul rondel, practicat de multă vreme... parcă prin sec. XVI-XVII. De aceea el trebuie să fie mai ales muzical.
Prin urmare, dragă Valeria, era bine ca rima să fie la fel în fiecare strofă, de obicei încrucișată sau împerecheată. Rima îmbrățișată nu prea se folosește la rondeluri.
În rest, e frumos.
Frumos, Valeria! Am citit cu drag! :)
Multumesc, Elena! Incet-incet se apropie. Ne vom deshide sufletele, spre a-i oferi gazduire.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE