Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[mihai catruna]

Gy, este o placere sa revin langa poezia ta...nu stiu cat de bun voi fi...insa un alt lant de arta am putea face asa in timp...tu poeziile le faci mai usor decat eu arta mea...sper sa pot alege mereu ceva ce ar da bine langa o poezie scrisa de tine...de regula doar postez ceva si nu ma aventurez in cuvinte..doar in imagini...sper ca nu te superi daca voi scrie putine comentarii..las tie placerea de multumi celor ce sunt alaturi de noi...eu le voi mutumi neconditionat si fara sa scriu eu...

[Vasilisia Lazăr]

Încătușată-n vise,

femeia de iasomie  surâde;

știe că pentru  ea s-au trezit astăzi  privighetorile

mai devreme cu un răsărit,

să-i aprindă aripile,

să-i fixeze un  zbor și-un pian

între două primăveri

și să-i înalțe setea într-un  descântec de foc.

 

Zbor albastru pe note de pian! 

[Elena Mititelu]

Sunt un simplu trecător prin " Reveri(e)a (ta) albastră", hrănindu-mi gândurile cu cuvintele sufletului tău minunat! Felicitări şi succes în noul tău proiect lângă un om de ispravă!!

Îmbrăţişări!

[gina zaharia]

Încătușată-n vise,

femeia de iasomie  surâde;

știe că pentru  ea s-au trezit astăzi  privighetorile

mai devreme cu un răsărit,

să-i aprindă aripile,

să-i fixeze un  zbor și-un pian

între două primăveri

și să-i înalțe setea într-un  descântec de foc.

 

Voi cânta pentru tine, a șoptit

răstignindu-și tăcerile,

dar nu înțeleg de ce notele sunt așa de sus

încât îmi pierd respirația într-o vrajă

venită de niciunde,

peste tot e pânza dorului,

eu merg,  tu țeși, înălțăm catarge

și întoarcem mereu solia din drumul prin arșiță.

 

Mă acompaniezi cu glasul unui anotimp tandru,

l-am auzit în secvențe boreale,

acum știu că l-ai inventat

odată cu jocul misterelor -

călătorie de rubin între două cetăți

fără hartă;

 

peste tot, un singur însemn:

de preferat închisorile albastre!

 

(Închisori albastre)

 

Se crease un fel de pace prin ziua de mijloc a cascadelor.

Era limpede că la ora aceea șoaptele împietriseră  într-un tablou.

Prea devreme să adune sonetele într-un cor, prea departe să zugrăvească nemărginirea pe un colț de timp, prea sfânt să nu împrumute aripile îngerilor…

 

Mihai, mulțumesc!

[gina zaharia]

Vasile, fiecare cuvânt din partea ta onorează. Tu cunoști limbajul culorilor în alchimie…

seară frumoasă!

[gina zaharia]

Mihaela, mă bucur că ai deschis pagina spre nemărginirea cu chip albastru. E plină de zboruri…

Mulțumiri!

[gina zaharia]

Sofy,

Desprinse din povești,  fiecare dintre  imaginile artistului scrie o altă poveste.  Fiecare culoare are o trimitere spre inimă, fiecare dialog cu el însuși e scenariul pentru spectacolul pânzelor în lumină. Uneori e nevoie să împrumuți ochii orbului, să nu orbești mai mult!

îmbrățișări, cu drag

[gina zaharia]

Da Coza,  arta lui Mihai Cătrună e feerie.  Va convinge, cu siguranță.

De voi reuși să-mi trec gândurile  prin universul culorilor sale, vom vedea împreună. Primul meu pas e de rouă.

Mulțumiri!

[gina zaharia]

Maria, îmi amintești  aici de un lanț  înfășurat într-un joc de cleștar…

e acolo, simbolul  spicelor de stări…

îmbrățișări, cu drag

[gina zaharia]

Nutzu, am încercat să-mi creionez  viața într-o dimineață de luni, să am timp să-i disting culorile…

spre surprinderea mea, amurgul a întârziat într-o intersecție

dar avea culorile preferate pe brațe…

mulțumesc! seară frumoasă!