reîntoarcere

[nicolae vaduva]

 

n-am să mai plec!...

abia am sosit!

pe scară interfonu-i răgușit...

vecinii nu mă știu,

s-au perindat,

mă mir că nu răspunzi imediat...

 

cred că pui sub perine lavandă

și-ntinzi perfect

cearșaful de olandă,

în ușă vei ieși

numaidecât,

îmi vei sări cu brațele de gât,

în rochia albastră,

cu buline,

oase lungi ți s-or lipi de mine,

lumina

se va înmuia-n decor,

șampania va râde,

în cupe,

ușor,

din tablouri

zâmbetele stranii

vor privi cum ne-or ieși din cranii

șobolani

cătând vreun cartilaj rămas...

n-am să mai plec!...

de-acum

rămân acas'!...

[Ana Cîmpeanu]

Da, până la șobolani mai mergea. Brusc, mi-am amintit de șoricelul din vitrina cu carne de la magazinul din Curtea de Argeș. Altfel, recognoscibilă maniera  dinamică și autoironică a autorului.

[Nikol MerBreM]

Of şi ce frumos părea a fi totul până la şobolani! E ca un film (bun!) de groază, care începe frumos şi coboară uşor, uşor înspre tenebre. Pe când te prinzi la ce te uiţi, nu te mai poţi desprinde, vrei să afli finalul...

Drag,

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Uşor sinistră, dar dacă place... place!

da Coza

[Valeria Merca]

Eu tot potrivesc ritmul pe-aicea... O reîntoarcere de dragul poeziei. :)

Am citit cu plăcere,

[Mihaela Suciu]

Ce frumos visați, domnule Văduva! M-aș întoarce și eu așa, dar cine? Văd negru, acum! Poate de asta mi se pare lugubră „reîntoarcerea” poetică - reîntors să moară. Las șobolanii să-mi ronțăie tristețea, pe urmă aplic planul „B”: „Când dorințele nu se împlinesc, Mihaela, ia ceea ce ți se cuvine!”

Mulțumesc! Sunteți o bucurie, cu fiecare poezie!

[Mihaela Suciu]

Acasă? 

„din tablouri

zâmbetele stranii

vor privi cum ne-or ieși din cranii

șobolani

cătând vreun cartilaj rămas...” 

[Sofia Sincă]

Romantic și nostalgic, fiul risipitor ajunge din nou, a câta oară?... acasă.

Un poem plăcut, o scrisorică-angajament.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi