Raiul din spatele șurii

[zadic ioana]

Raiul din spatele șurii este-acoperit de nea.
Firul ierbii de pe coastă are strai de catifea.
Nucii au broboadă albă, merii tremură de frig...
Primăvara vine-n grabă? Soare drag, acum te strig!
Raiul din spatele șurii se transformă. În trecut,
povestiri de mult uitate doar bunicul le-a știut.
Feți-Frumoși și Cosânzene viețuiau în glasul lui,
lemnul se schimba la față cu rindea, ciocan și cui.
Unde-mi ești copilărie? Te-ai ascuns după vreo stea?
Eu te am brodată-n ie și în nostalgia mea.
Mai tânjesc spre tine astăzi. Ieri te-am amintit în vers.
Ești minunea mea de-o clipă, petec mic de univers.
Raiul din spatele șurii este-acoperit de dor.
Amintiri ce stau la poartă se transformă în fior.

[zadic ioana]

Dragă Mariana Suciu, mulțumesc pentru popas.

[zadic ioana]

Dragă Sofy, aici ai cam dat cu bota- n baltă. Această poezie mi-a fost inspirată de o amintire dragă mie. Bunicul a stat într-o iarnă târzie si mi-a făcut o săniuță din lemn de paltin. Eu mă uitam cum mângâie lemnul și îl transformă. Văzându-mă că stau gură cască, a început să îmi spună povești.

[Sofia Sincă]

Numai bună de citit în spatele șurii...

Acum, să știi, că eu nu am nimic cu locuitorii de la sat. Dimpotrivă, am admirație și respect față de ei. Însă, dacă vrei să faci ceva pentru aceștia, de exemplu poezie, încearcă să le aduci noutăți și frumos. La sat există multă lume inteligentă, mai ales în contemporan și au și ei nevoie de progres. De spatele șurii cred că sunt sătui.

Semnul meu,

Sofi