Rămâi lângă anotimpul care ești

[Natalia Micalona]

Mugurii vremii pășesc agale
în direcția vântului ce-a stat in loc,
Născuse vremea anotimpuri noi
ce trăiesc printre noi.
Tânjim după viscole de romantism
în patul cald de vară
cu flori la geam și-ntre suflete,
goi de griji, înfierbântați de frumos.
Cade noaptea neștiută
pe gândul ce l-am lăsat în haină,
trece norul fără sunet,
candela îți petrece clipele aprinsă.
Versuri se aștern peste oameni,
cadou de sărbători,
și-n fiecare clipă aleasă
ne bucurăm că suntem muritori.
Ne topim unul în altul
scriindu-ne destine noi,
iubim și soarele și marea
ce se așează între noi.
Dezvelește-mă în tine,
sunt un cântec ce te cântă,
o bucurie ascunsă în petală
de lacrimă te strâng în brațe
precum aerul ce ți se aseamănă.

[Mihaela Popa]

idee frumoasă, caldă, senzuală, merită să o șlefuiești puțin

zic și eu, sper să nu fie cu supărare

[Vasilisia Lazăr]

Frumos și aici, dar iarăși trebuie revăzut.

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie senzuală - mai e de lucru la tehnică.

da Coza

[Valeria Merca]

Un poem în care abundă pronumele relativ ce. Numai în ultimele șase versuri se repetă de trei ori. Eu cred că se pot corecta câteva formulări. Câteva dintre metaforele construite sunt reușite.
Am citit cu plăcere.

[Sofia Sincă]

Se cere ceva rafinament. Adică, e prea stufos textul, prea descriptiv. Ai repetiții fără noimă: anotimpuri noi/printre noi. destine noi,/între noi./în tine. ș.a.m.d. Încearcă să simplifici aceste descrieri, scoate majusculele de la început de vers, scoate punctuația, scoate la maxim cuvinte de legătură și lasă misterul să pătrundă în ideea ta, care este bună, reformulează frazele într-o manieră mai modernă.

Dar, textul este al tău și părerea mea, din nou.

Sofi