Pupăza şi vulpea (fabulă)

[Camelia Ardelean]

O pupăză de modă veche

Lucra odat’ la un goblen;

I s-a prelins pe la ureche

Că vulpea-şi vinde-un Citroen.

 

Cu gândul la confort şi fală,

Se îndreptă spre telefon

(Visând intrarea-i triumfală

În micul codru anglofon):

 

- Hello, cumătră, eşti acasă?

I want to come, to see your car!

I am... o specie de rasă,

Ok la „chapter”-ul bancar!

 

Mi-am cumpărat şi bicicletă,

(Deja-i un lucru perimat),

Avut-am şi cabrioletă,

Nu că ar fi vreun păcat!

 

Încet-încet, veni momentul

Să mă modernizez şi eu,

Nu mă-ncuscresc cu indolentul

Ce se numeşte cimpanzeu!

 

- I’m here, of course! rosti roşcata,

Cu un calup de miere-n glas.

Ţi-o dau chiar azi pe „Bucălata”

(Cum o dezmierd de bun-rămas)!

 

Mi-s văduvă, biata de mine,

N-am ce să fac cu trei maşini,

Am rate de plătit, în fine...

N-aş oferi-o la străini!

 

Îi spuse-ndată de chiulasă,

Kilometraj şi culbutor,

Că-i un model de primă clasă,

Nu sărăcie de tractor!

 

Îi pomeni de baterie,

De anvelope şi de jenţi,

Că o aşa bijuterie

N-ar da-o pe un sac de cenţi!

 

Că stă „ca lumea” cu jiclorul,

Carburatorul şi biela,

Că o să-i ducă groaznic dorul,

Ca mândrul prinţ lui Cinderella.

 

Un „conversation” plin de vervă,

Ce pe moţată o stârni –

Pe vulpea cu o foame-acerbă,

Un minuţel n-o bănui.

 

Îşi deteră-ntâlnire-n grabă

Într-o poiană, către nord;

Şireata, slabă ca o gloabă,

Scăpată de-un atac de cord,

 

Înaintă spre îngâmfată

Şi cu o labă peste cioc,

O transformă pe-„aristocrată”

Într-un meniu, cu tot cu coc.

 

Când făloşenia e mare,

Atenţia e tot mai mică;

O năzuinţă de-afirmare,

Câteodată-i inamică.

 

 

 

 

 

 

[Sofia Sincă]

Am citit cu plăcere și m-am amuzat.

Sofi

[Laura H.]

Îmi place preferința ta pentru fabule, mai ales că această specie nu este foarte mult pusă în valoare în prezent. O fabulă amuzantă, care m-a făcut să zâmbesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Felicitări, Camelia!

da Coza

[Valeria Merca]

Te-ai  dat pe fabule, Camelia! Dextereitatea ta pe tărâm literar e cunoscută.  Imaginația, așișderea. 

Revenind la fabulă, e interesant modul în care îți alegi personajele. Dar cum nimic nu ne mai miră, o luăm de bună!:). Intervențiile în engleză și franceză te reprezintă, de asemenea.:)  Nu am citit fabule ale scriitorilor zilelor noastre, mai scrie cineva fabule? Fabula, ca specie a genului epic,  rămâne nepieritoare.

Am citit cu plăcere. Am schițat și un zâmbet... larg

[Nikol MerBreM]

Pe mine m-a distrat :), simpatică!

[Tudor Cicu]

Fiecare poate găsi morala sa. Eu: „Când vulpea-își fenta „pupezenii”/Și nu legendarul caș/Să mai te-ncrezi ca troienii.../Cei cu calul buclucaș.  (Frumos le mai stihuiești!)