cos tivul vieţii cu şirag de şoapte,
pătrund tăcerea cu un vârf de spadă,
culeg lumini ce mai rămân în noapte
pe pragul uşii mele să nu cadă.
urc puntea dintre nopţi spre nicăieri,
cheia la suflet am uitat-o în uşă,
visez la armonii, la primăveri,
simt jarul care arde sub cenuşă.
cu gândurile reci eu semăn stele
în noaptea mea, argintu" lor păstrez,
să îl înşir pe-un dor ca pe mărgele,
iar palmele să le unesc în crez.
când dimineţi se apropie tiptil,
pe ramuri se deschid flori de cireş,
mă simt înseninat ca un copil
când cheia o găseşte sub un preş.
pe pragul uşii mele să nu cadă
culeg lumini ce mai rămân în noapte,
pătrund tăcerea cu un vârf de spadă,
cos tivul vieţii cu şirag de şoapte.
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc mult pentru încurajeri şi mai ales pentru aspectele amendabile costatate de d-l Ion Lazăr da Coza.Imi asum greşelile şi încerc să nu le repet.Gânduri bune pentru toţi...
Grafic și nu numai, sunt unele aspecte amendabile. de ex:
1. în noaptea mea argintu -lor păstrez, > în noaptea mea, argintu' lor păstrez,
2. ce cheia a găsit-o sub un preş. observi câte blancuri (pauze) în plus ai?
3. pe prag de uşă -nchisă să nu cadă cratima mică se mai numește liniuța de unire, fiindcă unește două cuvinte. În cazul de față, nu unește nimic. La un astfel de cuvânt (-nchisă), eu îi zic Oaia lui Becali, cu limba scoasă. Hai să fim scriitori, nu păstori!
4. pe prag de uşă -nchisă să nu cadă cacofonie.
etc.
Poezie bună, dar pare hrănită cu biberonul.
Drag.
da Coza
urc puntea dintre nopţi spre nicăieri,
cheia la suflet am uitat-o în uşă,
visez la armonii, la primăveri,
simt jarul care arde sub cenuşă.
Frumos!
cos tivul vieţii cu şirag de şoapte,
pătrund tăcerea cu un vârf de spadă, Cât de frumos! Place!
Frumos, citit cu plăcere :))
Frumos, Maria! Tema inedită, versificaţia corectă... aproape. Am zis aproape pentru că: la primul vers din strofa doi, se schmimbă accentul pe cuvinte şi dă tentă de sincopă; următorul vers ar suna mai bine, cheia sufletului... iar aici, argintu' lor.
In rest poezia ta este frumoasă, ideea bine înşirată în vers, metafore drăguţe.
culeg lumini ce mai rămân în noapte, - mi-a plăcut în mod deosebit acest vers.
Apreciere, Sofy!
Multumesc Mihaela, drumul tau prin postarile mele limpezeste...
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE