Prizoniera

[Mariana Suciu]

Cu paşi tăcuţi coboară farsa sorţii
în braţe mângâieri de geamăt slut
şi condamnat un suflet trist tresare
în zboru-închis din carcera de lut.

Ea, inima, a înflorit o noapte,
în ochi fierbinţi o rană sângerând,
pe buze o zadarnică speranţă;
e prizoniera raţiunii, surâzând.

Priveşte şi respiră prin petale
de flori ascunse-n toamne seci si reci
şi iartă când iubirea închide poarta
punând tribut durerea pe poteci.

Fior purtat în lacrima absurdă
stă o-ntrebare fără de răspuns
şi-i poartă rana dorului strivită
de răsăritul cel pe veci ascuns.

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc frumos pentru apreciere d-le da Coza.

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc d-na Augusta Cristina Călin.

[Ion Lazăr da Coza]

Cred că te prinde bine versul clasic.

Încântat.

da Coza

[Chris]

Foarte frumos! :)

[Mariana Suciu]

Am încercat să schimb câte ceva. Vă mulţumesc d-na Vasilisia.

Cu drag, Mariana

[Mariana Suciu]

Îţi mulţumesc Angelina.

Drag,

[Mariana Suciu]

În momentul în care am scris poezia, nici o altă formulă nu mi s-a părut potrivită pentru a putea exprima ceea ce vroiam,  d-na Sofia. Vă mulţumesc frumos pentru apreciere.

Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

dar prizonieră-i raţiunii surâzând.
(tot lung versul)

Poezie frumoasă! Drag,

[Nădejde Angelina]

Priveşte şi respiră prin petale
de flori ascunse-n toamne seci si reci
şi iartă cand iubirea închide poarta
punând tribut durerea pe poteci.

Felicitări, Mariana!

[Sofia Sincă]

Poezia e bună, versurile exprimă apăsare, aşa cum şi-a dorit autoarea, rima diversificată, bine aleasă. Dar, Mariana ai versul trei din prima strofă mai lung.

doar condamnatul suflet încă mai tresare - un condamnat din suflet mai tresare - poate fi sau altfel, cum doreşti tu.

Îmi plac tare primele două versuri.

Ar mai fi mici imperfecţiuni la ritm... însă ai exprimarea aleasă, care frapează.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy