dintr-odată sosiseră cocorii în ronduri de gală
aveau voci din firele dragostei
unele mai îndrăznețe altele coborâte din picturi emotive
m-au înlănțuit pe loc
am aflat
cântecul temnițelor e o invenție a fericirii
din care pornesc diminețile superstițioase
incontestabilă pânză
îmi rezemaseși de cer o scară și câteva creneluri blânde
pe arterele inimii se întreceau hohote atât de albastre
încât norii amuțiseră într-un sărut
mi-era sete și pășeam pe pământ demonic
m-am lipit de crezul nostru să nu mă pierd
rugăciunea din ochii tăi trebuia rostită acum
am alergat printre pietre misterele se decodează cu onoruri
gândul meu dirijat de comori
putea fi omologat
cum știi să dai startul acestui zbor mi-ai spus
ba chiar să-l treci prin jocuri cardinale
refrenul de astăzi va duce cu tine grații perpendiculare
în expoziții eclatante
întreabă-mă de ce nu dorm când trec toți orbii deodată
prin arcușul tăcerii mele
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Daniela! Comori în care vulturii își fac culcuș:)
Drag,
"gândul meu dirijat de comori
putea fi omologat"
O poezie ca un yo-yo, o balanţă în continuă mişcare, frumos!
Mulțumesc, Agafia! Da, falduri de crez între cer și pământ...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE