prin jocuri cardinale

[gina zaharia]

dintr-odată sosiseră cocorii în ronduri de gală

aveau voci din firele dragostei

unele mai îndrăznețe altele coborâte din picturi emotive

m-au înlănțuit pe loc

am aflat

cântecul temnițelor e o invenție a fericirii

din care pornesc diminețile superstițioase

 

incontestabilă pânză

 

îmi rezemaseși de cer o scară și câteva creneluri blânde

pe arterele inimii se întreceau hohote atât de albastre

încât norii amuțiseră într-un sărut

 

mi-era sete și pășeam pe pământ demonic

m-am lipit de crezul nostru să nu mă pierd

rugăciunea din ochii tăi trebuia rostită acum

am alergat printre pietre misterele se decodează cu onoruri

gândul meu dirijat de comori

putea fi omologat

cum știi să dai startul acestui zbor  mi-ai spus

ba chiar să-l treci prin jocuri cardinale

refrenul de astăzi va duce cu tine grații perpendiculare

în expoziții eclatante

întreabă-mă de ce nu dorm când trec toți orbii deodată

prin arcușul tăcerii mele

[gina zaharia]

Mulțumesc, Daniela! Comori în care vulturii își fac culcuș:)

Drag,

[DANIELA TIGER]

"gândul meu dirijat de comori

putea fi omologat"

O poezie ca un yo-yo, o balanţă în continuă mişcare, frumos! 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Agafia! Da,  falduri de crez între cer și pământ...