primăvara în sfârșit un fluture alb

[Deminescu Violeta]

și uite cum ne intersectăm 

așa ca din întâmplare pe șosea

și chiar e-o  întâmplare

mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima 

înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă

i-am reglat unghiul de fugă al uitării

ai fi putut saluta

cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață

aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă

dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii

fluturilor albi

au părăsit  demult doliul

și scriu poezia asta 

pe drumul cenușiu dintre cele două orașe  

mi-aș dori  să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere

lângă  ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează execuția

e doar un replay al tăcerii întinse  față de masă

pentru ultimul mic dejun împreună 

de după deal cimitirul se repede înspre mine

ca un câmp cu ghiocei uriași

maledetta primavera

strigă din toți plămânii radioului  loretta goggi

și soarele se însănătoșește brusc

[bolache alexandru]

de după deal cimitirul se repede înspre mine/ca un câmp cu ghiocei uriași... 

[Valeria Merca]

Frumos. Am citit cu plăcere.