prezentu-i o clipire

[Ana Ardeleanu]

trecutu-i veşnicie

şi te întrebi cât poţi merge cu viitorul pe creştet

până ca el să îmbobocească să înflorească

apoi să se ofilească

această rutină să ne macine viaţa

şi în final toţi să spunem

doamne ai grijă de amintirea noastră

devenită vitrină

pentru mărţişoarele cu îngeri

pentru verbele care pierd la ruletă

unde toţi jucăm

şi toţi avem ceva de pierdut

 

ai să te urci în verbul abia sosit

ca într-un taxi

pentru a ajunge la destinaţie

acolo unde dispar teritoriile fiinţei

iar pustietatea te va surprinde

într-o căsuţă de melc

vorbind cu mama şi tatăl melcului

despre guverne pace

şi despre felul cum latră câinele

din chiar sângele tău

când inima bate cum o tobă africană

de după gardul din sârmă ghimpată

 

în verbul următor e mult loc gol

cei din viitor nu sunt încă sosiţi la locul faptei

stau la pândă pe orbită

nici nu se ştie dacă vor dori să cunoască

strigătul naşterii

oprit între două corpuri galactice

sugerate de albastrul

care şi-a sfârtecat cămaşa până la piele

pentru a arăta tatuajul

cu îngerului prezumtiv

 

[Ana Ardeleanu]

Mulţumiri,  Alex!

[bolache alexandru]

Despre prezent, trecut și viitor într-o poezie care poartă marca doamnei Ana Ardeleanu!

[Ana Ardeleanu]

Sofia, îţi mulţumesc pentru răbdarea cu care mă citeşti şi găseşti sens versurilor mele. La mulţi ani!

[Sofia Sincă]

Filosofie de viaţă, temă mult abordată de Ana Ardeleanu. Viziune asupra stărilor ei la un moment dat, trecută prin registrul liric, romantic, dar și nostalgic. Totul aranjat cu artă, atractiv.

Am citit cu multă plăcere. Mă regăsesc în tot ce spui, Ana.

Sofy