Povești rescrise

[Mariana Suciu]

Departe... unde norii tronează-n asfințituri
și munții se înclină în așteptări fierbinți,
liliachii miresme, smaralde-n labirinturi 
de crengi ce-ating pământul în ruga către sfinți,

împrejmuiesc fragilul pereților de humă
ce stau să se sfărâme sub timp nimicitor;
un suflet își așteaptă-ntre ei pacea postumă,
povara le-o susține... Mirificul decor

îi domolește teama. Când vântul dă târcoale
perpetuând dojană-n copacii biciuiți,
la flacăra ce umple tăceri și colțuri goale
își reclădește viața (vândută pe arginți).

Și crește-n taina firii... o lume. Se-nfiripă
sub fruntea ce susține belșugul de ninsori.
Străine! Când vei trece, să lași pentru o clipă
dușmanul gând afară, cuprins doar de fiori

să intri... uită ura, te va vrăji misterul
poveștilor rescrise, păstrate sub zăvor
de pana sfintei clipe, predestinând eterul
să se-nfiripe numai în piept de muritor.

Drept torță ia surâsul, ori sincera căință
ce risipește-amarul ce stă prin colțuri prins,
bucolice imagini îți vor trezi-n ființă 
pierdutele dorințe, un foc ce l-ai vrut stins.

Citește! Tu, acela, care trăiești cu groază,
purtat printre vârtejuri de-al sorții carusel!
Mândria ne conduce, greșeala-i ca o oază
în care ne complacem uitând c-al vieții țel

nu-i să putem a strânge averi și titluri 'nalte.
Când sufletul ni-l pierdem, în van e tot... și cui
de vreun folos să-i fie bătăi de inimi „moarte”
purtând marionete în lumea nimănui?

Banal (vor spune unii). Și poate trecătoare
le va părea povestea ce lasă-un gust amar; 
târziu afla-vor, poate, cu tragică mirare,
că-n Dragoste și Viață, firescul doar, e har.

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos, d-na Camelia Ardelean.

Stimă și prețuire,

[Mariana Suciu]

 Eu vă mulțumesc, d-na Sofia, pentru puterea care mi-o dau cuvintele d-voastră! Puterea și credința că totuși versurile mele ajung la sufletul cititorului, iar acest lucru mă ajută să merg mai departe. Nimic nu poate fi mai prețios!
Toată stima,

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-na Adelaide, pentru că îmi citiți și comentați textele.
Drag și prețuire,

[Corina Militaru]

Am citit cu sufletul și am vibrat profund, Mariana! Încântată! :)

[Camelia Ardelean]

Mândria ne conduce, greșeala-i ca o oază 
în care ne complacem uitând c-al vieții țel

nu-i să putem a strânge averi și titluri 'nalte. 
Când sufletul ni-l pierdem în van e tot... și cui 
de vreun folos să-i fie bătăi de inimi „moarte” 
purtând marionete în lumea nimănui? Frumos! Felicitări!

[Sofia Sincă]

Drept torță ia surâsul, ori sincera căință
ce risipește-amarul ce stă prin colțuri prins,
bucolice imagini îți vor trezi-n ființă 
pierdutele dorințe, un foc ce l-ai vrut stins.

Fermecător! M-am pierdut în fascinația versurilor tale, Mariana. Deși mare de întindere, nu mi s-a părut, aș fi dorit să nu se termine. Mesajul blând - o altă lume dorită de Mântuitor... Dar din păcate neînfăptuită. Lumea în care trăim e bântuită de ură și războaie.

Nu știu dacă este ceva nelalocul lui în această poezie, nici nu vreau să știu. M_am lăsat dusă doar de farmecul și fascinația ei.

Mulțumesc, Mariana!

Sofy

[Valeria Merca]

''Banal (vor spune unii). Și poate trecătoare 
le va părea povestea ce lasă-un gust amar; 
târziu afla-vor, poate, cu tragică mirare,
că-n Dragoste și Viață, firescul doar, e har.''

Am citit si am Admirat o creatie profunda, curgatoare, cu un mesaj pe masura!

Drag si pretuire,