locul 10, poezie- CÂND NU TE MAI POŢI GÂNDI LA NIMIC...

[Kazakh]

Și cât de des ploua pe Vasile Milea
atunci
de-ți venea să te închizi ore în șir în casă
și să asculți
poveștile femeilor de stradă
ude din cap până-n picioare
pe care le adăposteau vecinii câte două trei
zile
până termina întreaga natură
de alăptat

îndrăgostiți într-un banal decor de garsonieră
cu geamuri mici bisericești
proiectam
peste mașini și oameni
o arcă
eu salvator iar tu o întreagă planetă

la început am fost noi
într-o eternă ploaie
de pe Vasile Milea

[Kazakh]

D-le Valerian Bedrule, textul a fost scris iniţial cu stiluri de caractere difererite, n-am reuşit să-l scriu şi aici la fel din păcate.

Mulţumesc de trecere şi aprecieri. Cu recunoştinţă!

[Kazakh]

Mulţumesc de trecere şi aprecieri, d-na Sincă!

[Taci(tu)!]

Nu sunt de acord cu exprimarea din versul: /Şi cât de des ploua pe Vasile Milea/ (Kazakh). Ori caracterele de litere trebuie schimbate (Vasile Milea), ori de scris, pur şi simplu, "pe strada ..." (mai corect).

Mi-a plăcut atmosfera acestei poezii. Şi... da, are profunzime... 

[Sofia Sincă]

Între viață și text nu există mare diferență. Interesant poemul, criptat atât cât să-i stea bine, mesaj subtil creat, lăsând impresia de strop cadru. Dar nu, nu este așa. El merge mult mai departe, mult mai profund, fantezist, chiar mitologic. S-a creat o interesantă similitudine între arca salvatoare a lui Noe și Vasile Milea - eroul nostru revoluționar. Atmosferă închisă, ploioasă, sinistră.

Un poem vrednic de studiat, cu fond și construcție, remarcabile.

Am citit și am apreciat ca fiind bun.

Sofy

[Kazakh]

Dacă trezeşte amintiri, indiferent de natura acestora, este deosebit.

Mulţumesc de trecere!