Postmodernismul căutătorului de perle

[chindea maria elena]

portfard de vise în trusa destinului

 

 

 

nerăbdător să-mi locuiești taina izvoarelor
îmi ridicai în ramuri de cireș
storurile pleoapelor
ritualul de căutare a viselor
producea
cutremure cuantice dimineților
cu ritmicitatea mareelor

ocupat să aduci lumii
cobilițe de lapte astral pentru cina comună
uitai să-ți călești venele
în vatra retinei
din cordonul de argint zburau
păsări cu stele în pene
arcușul vieții vibra de cadâne
romeo nepervertit de un rai static tu le cântai ode sub balconul ursitei
puțin invidioasă pe greieri prea mult femeie să adorm năluci
în cuvinte nebotezate
făceam agrafă din anotimpuri
și-i scriam sângelui partitură în do major
din zboruri incandescente

atenția ta era distrasă de germinația timpului dezgropat din vertebre
nu conta că orgia de fluturi
arareori îți recupera integral infinitul

întâmplător uitasei ce culoare au nopțile în care alunec
în pași de ondină tiraniei lunii
la umbra spaimelor tale
ne-mpărțeam smeriți lava fonemelor
străjuiți de îngerii negri
beam cu înghițituri mici galaxii mixate cu arome de pepene
sâmburii sunt vertebrele salvate
temple surpate într-un somn prea strâmt să ne-ncapă alienarea
alte credințe
alți zei de mătase
presărau confetti peste apusuri mumificate

(inefabil joc de-a identitatea pune cu mâna mortului pietrele
în geometria candorii)

bețiile silabelor noastre sunt lucide
roșul din buză își mistuie lacom
spațiul vital
oricât i-ai sfărâma cuvântului clepsidrele și
i-ai vântura dunele
ai să mă găsești oricând frământând coca bucuriei în sămânța lui aurie
preoteasă renegată de propriul ei sânge
nu știu decât să cioplesc furtuni
în soclul statuilor

după ce voi toci tunica seismelor
mă voi întoarce în geana dimineții sub formă de rodie

visul meu înghite zebra destinului într-un cataclism cosmic
pupila prizonieră în mâluri încalță botine
pingelite cu ceruri

zorii ești tu reverberat de abisuri

 

 

[chindea maria elena]

Sofy, tu știi că dacă n-am de făcut o călătorie interesantă prin unele din multele dimensiuni ale cunoașterii, mai bine nu plec de-acasă! Îmi place să lenevesc ca o felidă uriașă pe luciul unei vetre sacre unde s-au adus jertfe - și să mă scufund în uitare.... Da când am de explorat, apoi o fac judicios și schimb filtrele cât mai interesant..... De mă plictisesc pe drum mă-ncolăcesc și mă culc! Că de mă plictisesc eu cu siguranță se va plictisi și cititorul!:))))

Cu mare drag te îmbrățișez pentru scanările tale! Mari Ela  

[Ion Lazăr da Coza]

Tocmai am coborât dintr-un montagne russe galactic...

da Coza

[Ana C. Ronescu]

Ca o călătorie într-o pădure fermecată e lectura poemelor dumneavoastră! O beție a emoțiilor, o mirare a mirării însăși. Superb!

[Chris]

frumos Gerra, ultimul vers mi s-a părut super! nu ştiu de ce eu văd ce scrii tu :))

unde se găsesc portfardurile astea?

[Valeria Merca]

...oricât i-ai sfărâma cuvântului clepsidrele și 
i-ai vântura dunele 

ai să mă găsești oricând frământând coca bucuriei în sămânța lui aurie... e semnul meu de prețioasă lectură

[Sofia Sincă]

Fiecare vers e o poezie, fiecare sintagmă, aproape. Un maraton metaforic... La prima citire nu mă obosesc să culeg mesajul. Doar citesc... citesc și nu mă satur, călătoresc prin lumea ta, prin nebunia ta metaforică, incurabilă, condusă de un flux energetic cu mare forță. Uneori îmi place să cred că, inconștient. De altfel, adevărata sursă a inspirației nu ar putea fi explicată, (din punctul meu de vedere) însă, ușor înțeleasă.

Apoi culeg elementele de care am nevoie pentru aflarea mesajului, care este foarte simplu, în cele mai multe cazuri. Aici, visul inimii, visul unei nopți poetice, trecut prin curent subtil sau mai puțin subtil cosmogonic și teluric, dorință de albastru. Un vis cosmetizat cu cele mai prețioase farduri. Există vibrație din plin, sensibilitate și emoție.
Cu deosebită admirație!

Sofy