iar sentimentul acesta pãtrunzãtor precum o sãmânţã
care îmi creşte din întuneric şi cautã lumina
nu e decât începutul germinaţiei unui alt univers
şi mai infinit şi mai nesfârşit şi mai alb
decât toate celãlalte beţii de dinaintea beţiei primordiale
la urma urmei o duc frumos dintr-un chef într-altul
cum o fac mai toţi muritorii fericiţi cã s-a inventat otava
poate şi pelteaua de trandafiri de pe buzele tale
spun poate doar aşa din alint
pentru cã ştiu sigur cã este întru-totul vinovatã
şi de iubire şi de moarte şi de cer şi de pãmânt
ar fi aşa aiurea sã visez sferele altfel decât sãrutându-te
........................
consum amintiri în speranţa cã teama o sã disparã
şi nimic din ce nu mai am nu-mi va mai trebui
........................
de ce sã nu înmulţesc iluziile cu suma dintre clipã şi dor
dorul pe care îl simt când te caut prin vis
ca pe o izbãvire de chin ca pe o eliberare
apoi mã întorc la suspinul dintâi
cu speranţa în amorţirea dorinţei de a nu mai cãuta în efemer veşnicia
Adaugă un comentariu
Te preocupă mult universul cu veşnicia lui, îl ademeneşti, îl admiri încât ai mai vrea unul... Şi-l descrii, şi-l apostrofezi sau îl adulezi amestecându-l cu iubire şi romantism.
Am citit cu deosebită plăcere!
Sofy
semn de admiratie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE