Plugușorul de pe Însemne

[Ion Lazăr da Coza]

Aho, aho, poeţi-fârtaţi

Staţi pe site şi nu mânaţi

Chiar de gându-i la cârnaţi

Şi la ţuica piperată

Descântată lung în vatră

Ori la berea cu broboană,

Ori la vinul fiert din cană,

Sau la vreo blondă codană…

Şi voi, poetese fine,

Nu vă gândiți la tartine,

Nici la blănuri, ori botine

Şi-ascultaţi puţin la mine,

Sau citiţi astă postare

Numai de o fi răbdare –

Că n-am mai scris poezie

De mulţi ani (parcă vreo mie)

Ce-o ieşi… nimeni nu ştie!

Mânaţi, măi!

– Hăăăăăi!

 

Rotofei ca un bostan

Iaca mai trecu un an

Tot pe-Însemne culturale

Că în timpuri anormale

Arta-i drog şi e nectar

Pentru omu’ cu-ales har,

Pentru guvernanţii mei

Parc-ar fi fum de ardei

Mânca-i-ar benga pe ei

Fie şi fără mujdei!

Mânaţi, măi!

– Hăăăăăăăăăăăi!

 

Dar să zicem de-ale noastre

Că nu toate ni-s albastre

Ba sunt gri… negru-catran…

De când scriem pe ecran

Pare, cu prea mult elan

Ignorăm gramatica

(Cic-aşa-i poetica)

Nu recunoaştem că-i grea,

Ori habar n-avem de ea!

Înşirăm cu graţie

Orice-aliteraţie

Vax, tu, punctuaţie

Şi epatăm cu toptanu’

Greşeli câtu-i Bărăganu’

Cacofonii, „dezacoarde”,

Neuronul de ţi-l arde

Gafa dacă i-o remarci

Mai bine era să taci

Că nu cere el clemenţă,

„Este vorba de licenţă

Şi de mult avangardism!…”

Zău, mă paşte-un pesimism…

Aşa că schimb şi eu fila

Şi zic: „Dumnezeu cu mila!”

Şi mai zic: Fete, flăcăi,

Ia sunaţi din zurgălăi

NING-ul să se sperie

De aşa istorie

Mânaţi, măi!

– Hăăăăăăăăăi!

 

Sunt unii, măi, frăţioare

Dacă le ceri şi valoare

Le stârneşti grea indignare

Şi-ţi aruncă-n gura mare

Că ei scriu aşa cum simt…

Dar eu asta nu consimt

Şi-l întreb atunci pe el

Eşti abonat la Nobel,

Eşti cumva luminos far,

Eşti vreo bornă de hotar,

Ca să-ţi admir poezia

Ce-i soră cu nerozia,

Fără să-i fac necropsia?

Şi de n-are vreun răspuns

Că prea tare-a fost împuns

Lesne face-o piruetă

Şi o dă într-o şuetă –

Că scrie metafora

Doar pentru inima sa.

Atunci stau şi mă tot mir

Ca un fir de calomfir

De ce nu faci tu aşa

Că mai mult eu te-oi stima:

Pe oglinda de la baie

Să înşiri versuri – o droaie

Şi când te ferchezuieşti

Stihurile să-ţi citeşti?

Dar cum te ştiu eu pe tine

Sigur n-o să fii cu mine

Ca să mânăm plugul bine

Aşa c-o să strig prin văi

Singur-singurel:

– Hăi! Hăăăăăi!

 

În contrast, cum să n-admiri

Bobocii de trandafiri

Însetaţi de-a progresa

Că au de unde-nvăţa

Prieteni mulţi, cu minte multă

Ei cotidian ajută

Parcă-s năimiţi în valută

Şi chiar dac-ar fi plătiţi

Tot n-ar fi aşa uniţi

Cum literatura-i leagă

Prin dragoste, viaţa-ntreagă…

Cu ei s-o luăm peste văi

Şi sunând din zurgălăi

Să mânăm pluguţul, măi:

– Hăăăăăăăăăăăi!

 

Sunt unii, se cred vedete,

Şi chiar sunt – Domnul, mă ierte! –

Nu dau mână de-ajutor

Şi mă-ntreb: La rândul lor

Nu au primit niciun sfat

Când pe ăst drum au plecat?

…Treaba lor, nu-i treaba mea,

Dar tare s-ar supăra

Mentorul de i-ar vedea.

Le-ar zice „Bravo, flăcăi!”?

Sau poate un: – Hăi-hăi-hăi!

 

Mai vezi unul dintre-aceia

În care zace scânteia

Dar nu-şi finisează versul

De s-ar zdrobi Universul,

De capul lui de te ţii

Te-acuză de gelozii

De parcă ajungi mai mare

De îi faci vreo sesizare

Şi-ţi aruncă: „Ia, mă duc

Cu opera pe feisbuc!”

Şi acolo laicuieşte

Şi laicuri din greu primeşte…

Însă stau nedumerit

Că-s la minte găurit

Şi nu prea-nţeleg defel

Dai laic tu, laic dă şi el

Sute într-un minuţel…

Când pustia aţi citit

Un poem cu gabarit

A!... M-am prins cam târzior –

Laicul este de decor

Dar cu el mi te mândreşti

Rudele îţi fericeşti

Şi capeţi sponsorizare

De la unchi, de la mam’-mare

Că doar ea este experta…

Şi vii şi-mi arăţi coperta

Că de ţi-aş citi volumul

Greşeli ar fi cu duiumul

Şi-aş pleca năuc pe văi

Fără a-ndemna:

– Hăi! Hăăăăăăăăăăăi!

 

Ce am spus aici, pripit

Nu e lucru inedit

Sfaturi de-astea aţi primit

De când pe-Însemne-aţi venit

Şi le fel vă vom toca

Cât pe-Însemne veţi mai sta!

Opriți plugul, măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi!

S-audă tot NING-ul, măi!

Ahooooooo!

 

 

Fie ca Sărbătorile de iarnă să devină un feeric preambul pentru anul ce stă să vină, an pe care vi-l dorim prosper, cu multă sănătate, inspiraţie şi fericire pentru Domniile-voastre şi pentru cei dragi!

                                                                                                                          familia da Coza

[gina zaharia]

La mulți ani!!!! Vă iubesc!

[Mariana Suciu]

 LA MULȚI ANI! vă urez din suflet d-na Vasilisia și d-le Ion Lazăr da Coza! LA MULȚI ANI! membrilor acesui site!  Sănătate și fericire vă doresc cu drag, tuturor!

[Sofia Sincă]

Să trăiești că ai urat!

Și din vers m-ai îndemnat

Să-ți spun ceva și ție:

Verzi la versu(n-am apostrof) una mie

ai sărit din ritm... frăție!

Să fie egalitate

și pentru (iar n-am apostrof)mneata... ne-o bate

Să audă NING-ul măăăăăiii!!!

Hăăăi!!! Hăăăăii!!!

Și eu urez tuturor membrilor acestui site, multă, multă sănătate, spor în tot ce își doresc în noul an și inspirație literară!

Fondatorilor, să ne trăiți, că ne trebuiți!

Cu multă iubire,

eterna, Sofy!