plouă

[Ana Ardeleanu]

iar inima mea stă în casă şi croşetează

după ce a făcut patul a măturat

şi-a pregătit micul dejun pentru îngeri

s-a rugat în bula aceea albastră

care apoi a pocnit de mulţumire

împrăştiind în jur câteva steluţe

după ce a strălucit sufiecient pentru sine

plouă şi gândul urcă în pat

pentru a îmbrăţişa un alt gând

copiii lor vor ieşi pe uşa principală somnoroşi

imposibil de ghicit care dintre ei

le va duce neamul şi numele în viitor

pentru recunoaşterea secretă a genei

care şi acum are dubii

despre felul de a gândi

a celor ce au lăsat bileţelul de dragoste 

în bolul mâinii

plouă popular în cartiere mărginaşe

plouă de lux peste vilele celor ce au impresia

că nu vor muri niciodată

plouă deşănţat plouă elegant

plouă în rate lunare

în împrumuturi de strălucire solară

în lire şi yeni în poieni

plouă în nord plouă în sud

însuşi Dumnezeu e în sufletul meu ud

iar îngerul nud

[Sofia Sincă]

Ploaia ca laitmotiv pentru toată nostalgia și singurătatea destinului. O confesiune elegiaca pe tema vieții și a gradelor ei după stare socială. Meditativ și liric.

Apreciere,

Sofy

[Ana Ardeleanu]

Îţi mulţumesc pentru comentariu, Nikol! Săptămână cu bucurii!

[Nikol MerBreM]

Mi-au plăcut toate nuanțele ploii din ultima strofă. O societate întreagă, reflectată în ploaie!

[Ana Ardeleanu]

Dlor, Agafia Drăgan, Mihaela Suciu, Gabriela Ioniţă, încântată de popasul dvs., mulţumesc!

[Ana Ardeleanu]

Valeria Merca, peste aceste vile luxoase, nici ploaia nu poate fi normală, ci tot de lux. Cam aşa am gândit. Dacă sună ciudat, pot modifica, dar mai aştept şi alte păreri. Mulţumesc de lectură!.

[Valeria Merca]

Minunat, Ana! Ploaia ți-a îngăduit  momentul prielnic pentru poezie.

drag popasul.

(nu-mi sună prea bine formularea plouă de lux, ultima strofă, ori nu am priceput eu ce vrei să spui)