Păcatul tău stă-n viaţă dăltuit
nimicurile vremii n-au să-ţi spună,
de zidul cărei lacrimi am strivit
plăcerea de-a rămâne împreună.
Nu ştiu cum te voi pierde uneori
asemeni unui fluture-n grădină,
îmbrăţişat de umbra unei flori
cât timp se-ntorc tăcerile la cină.
Şi dor îmi este ca-ntr-o nebunie
de tot ce s-a distrus cu un sărut,
şi-am transformat iubirea-n agonie
ca un păcat de mulţi necunoscut.
Mă trece puntea dincolo de noapte
e mult prea tristă lumea fără flori,
înmuguresc pe buze mii de şoapte
când tu mă pierzi aievea uneori.
Adaugă un comentariu
Multumesc de apreciere si popas Gina!
Cu drag si pretuire!
Domnule Bolache va multumesc pentru lectura si apreciere!
Cu pretuire!
îmbrăţişat de umbra unei flori
cât timp se-ntorc tăcerile la cină.
tu și pe tăceri scrii, George!
Am citit cu plăcere!
Multumesc Iris pentru popas, lectura si comentariu!
Cu mare drag!
Va multumesc domnule da Coza pentru lectura si popas!
Cu pretuire!
Romantic, muzical, sensibil! Lecturat cu mare drag!
Şi dor îmi este ca-ntr-o nebunie
de tot ce s-a distrus cu un sărut,
Să înțelegem că sărutul ăsta a fost dat vecinei, și iubita v-a surprins?
Mesajul e cam incoerent/contradictoriu. A se vedea (și) ultimele două versuri.
da Coza
Va multumesc din suflet tuturor pentru lectura si comentarii!
Cu mare pretuire!
Rolul poeziei este acela de a înflori cuvântul, de a-l aşeza melodios, de a-l face pe cititor să stea lipit de el, cu încântare.
Tu știi, prietene, acest lucru, cu prisosință.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE