Piramida cu flăcări

[gina zaharia]

Se amesteca în tornada luminilor 
nu deslușea ceilalți orbi sosiți odată cu ea,   
poate pentru că erau stângaci 
din trecut
și fiecare purta un petic de sare 
prins în ace de timp, 
(ornament  prea sărac pentru masa reginei)

 

Iluzionistul cu glas violet repeta un singur nume – 
sculptură pe sezonul iubirii 
la marginea unei parabole cu senzații de odihnă și răcoare, 
aceeași pe care a recunoscut-o vâscul 
când izvoarele mângâiau roci 
din mâl albastru și fracuri de ploi. 

În fiecare zi descheia un ecou

prin  zigzaguri de frig,
cu gesturi sălbatice înălța un crez prin sufletul păpădiilor 
din închisorile de cuvinte. 
Regina umpluse cu un oftat sala perlelor 
precum visul de duminică al ocnașului

și improvizase un duet cu luna          
la ceasul de veghe în grotă. 

Locuia de peste un zbor în dreapta statorniciei – 
subiect invizibil 
pentru rătăcitorii de lux. 
Să fi copiat instantaneu reverența tăcerilor, 
să-i fi sărutat apoi ochii pierduți în vârtejul culorilor 
ori să fi amețit în uimirea lebedei 
cu trei zile înainte de secetă? 

Și ce aproape e țărmul pe care va înnopta 
piramida cu flăcări 
la marginea căreia se reculeg 
pictori obișnuiți să coboare diminețile 
în portretul lor preferat!

 

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă ar fi să transpui pe pânză această poezie, oare ar fi inventate culorile necesare.

da Coza

[Chris]

Nu ştiu despre ce tablou este vorba, dar mi-a plăcut tabloul zugrăvit in versuri mai ales ultima strofă:))

[Irina Lucia Mihalca]

"Și ce aproape e țărmul pe care va înnopta
piramida cu flăcări"

Aproape de acest portret al diminetii am ajuns si eu, Gina.

Cu drag citire, Irina

[Sofia Sincă]

Îmi amintesc şi tabloul. De fiecare dată când citesc poezia am revelaţia lumii formată din simboluri, a unei poveşti romantice din spaţiul fanteziei. Metafore strălucitoare şi îndrăzneţe străbat cu fiori poemul.

Preţuire, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Frumos popas la masa reginei! Mă înclin!