zâmbetul meu a zburat în plopii din lună
braţele nopţii îmi fac singurătatea hamac
lângă mine umbra ta nu mai are trupul de fân proaspăt cosit
rugăciunea nu mai luminează peretele gol din mine
lumea e doar un desen eliptic iar mai departe sângele rămâne gol
să spânzurăm cuvintele care mint să sfidăm anotimpurile
să ne fixăm ceasul după bătăile inimii aşa îmi spuneai
şi săpai în carnea mea o bucată de rai
de cealaltă parte a zilei judecătorii caută mereu partea pierdută din noi
iar mucegaiurile înfloresc în jur ca nişte muşcate
Adaugă un comentariu
"săpai în carnea mea o bucată de rai" - poate că din bucata aceea se nasc poeziile :)!
Drag,
Nikol
Aș renunța la cosit - e impropriu.
Frumos.
da Coza
Valeria, tu vezi florile si ma bucur! vezi tu, e ca si cu cei care urasc trandafirii pentru ca au spini, in loc sa vada florile!! multumesc de popas!
multumesc Sofy! da, am cam lipsit, am avut ceva probleme de sanatate pe care sper ca le-am depasit...
cat despre suflet, da, e cam impietrit! :)
Pietrele Anei nu doar prind contur, sunt în floare!:)
Drag popasul!:)
Făcând analogia dintre pietrele din titlu și metafore, da, sufletul Annei este împietrit frumos: cu, fân proaspăt cosit, o bucată de rai, nişte muşcate.
Ai lipsit mult, Nuța, dar ai venit cu un poem ce atinge coarde sensibile. Și da, aduce fiori plăcuți... dulci-amărui, așa ca zilele acestea de toamnă târzie și cețoasă.
Am citit cu bucurie și am admirat,
Sofi
Plăcut e textul acesta... ornat cu metafore de bun gust. Mă opresc la versurile: /braţele nopţii imi fac singurătatea hamac//şi săpai în carnea mea o bucată de rai/ (Nuţa Crăciun - Pietrele Anei IV);
(de scris semnele diacritice: imi fac, să ne fixam)
J' Arrive!
© 2018 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE