Când paşii te-au adus spre mine
Cu-acelaşi mers ca de cândva
Nu-mi rămânea nimic mai bun
Decât îmbrăţişarea ta?
Ne-am pricopsit unul cu altul
Îmi tot spuneam iară şi iar,
Dar ai scăpat din mâna cerul
Cum scapă sticla un hoinar.
Şi s-a vărsat pe mine luna
Cu tot cu râsetul din ea.
De-mi ajungea până la piele...
Noroc cu-mbrăţişarea ta.
Adaugă un comentariu
Încântător!
La V2 propun „cu-același” pentru a nu ieși din ritm.
Drag,
Am citit cu mare plăcere!
Felicitări!!
d-na Merca, mă bucura trecerea dvs!
Mulţumesc!
d-na Sincă, mulţumesc mult de trecere şi lectură!
d-le Lazăr, o să ţin cont de spusele dvs.
Mulţumesc mult!
''Şi s-a vărsat pe mine luna
Cu tot cu râsetul din ea.
De-mi ajungea până la piele...!
Noroc cu-mbrăţişarea ta.''
Semn de placuta lectura!
Frumos, romantic, cu elemente originale.
Am citit cu plăcere,
Sofy
Notă: După punctele de suspensie, cu excepția ghilimelelor și parantezelor, nu e admis niciun semn grafic!
Ușor minulescian, dar seduce.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE