Perenitate

[Mariana Suciu]

 Înșiruiri pizmașe de gânduri coapte-n jinduri,
 (întocmai ca și ura, prin cuget suitoare),
 sterile inimi crește și balansează-n ritmuri
 haotice ființe și-a lor infatuare.

 Asemănarea slovei cu floarea prinsă-n grinduri
 e-o simplă întâmplare, ori pronie divină
 ce-n rădăcini putere să-nfrunte anotimpuri
 a dat, și armonie cuvintelor ce-alină.

 Petalele, cu pietre și-au dezmierdat parfumul,
 zădărnicind lovirea pornită din sluțenii
 de suflete-nchistate în glorie și-n cumul
 de laude deșarte - ce nu știu că viclenii

 sunt schimbători ca marea ce vălurind sub vânturi,
 înalță pân' la soare în pulberi fine stropii,
 ca mai apoi să crească furtuni în reci adâncuri,
 sub acalmii de jad-uri ce-ascund forțele gropii.

Esența dobândită sub ascuțiș de piatră, 
perenă-i ca iubirea statornicită-n vatră.

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos pentru comentariu, d-na Vasilisia. Nu mă așteptam.

Cu stimă,

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Foarte frumos, Mariana, foarte frumos! Ceva/cineva te-a supărat, se vede. :), dar, după cum spuneai foarte bine tu: Esența dobândită sub ascuțiș de piatră,/ perenă-i ca iubirea statornicită-n vatră.