tăcerea avea tocuri de aur
se plimba cu mâinile la spate și mai cerșea câte un măr
din livada cu hohote
aiura
o fi bolnavă am zis
dar parcă prea se cocoață în sufletul meu
și n-am chef să-i ascult pulsul de azi
să caute o scorbură
cu rezonanță cât vezi cu gândul
să-și numere tălpile sau ce i-o trece prin cap
să-și dezbrace sacoul pe care l-a purtat toată așteptarea
să facă piruete
să treacă prin toți pereții decojiți
să lustruiască bocancii de la colțul străzii
să așeze comedia pe raftul de sus
of câte sugestii i-am dat
măcar nu-mi întinde o mușcătură
s-o pot trece pe celălalt mal
acolo e foamete mare
cu câteva runde s-ar înțelege perfect
de restul să tacă
pe tot aurul
Adaugă un comentariu
multumesc, Mihaela!
și adâncul se-adâncește...
câteodată, Iris!:)
drag,
o șterg de praf apoi o trec malul, Augusta!:)
mulțumesc!
Cum ştii tu să taci, mai rar...
Ce frumos încerci tu să înlături tăcerea :))
mulțumesc pentru sugestie, da Coza! și tac:))
indicii <> sugestii
Tăcerea este de aur la tine, Gina, că știi s-o faci să nu tacă.
Drag (și) de această poezie!
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE