Pe-o alee a parcului Strand

[giurgiu maria]

Pe-o alee tăcută a parcului strand
toamna șoptea requiem prin copacii goi
castanii gemeau trist brațe negre alungau
după fluturi de aur valuri spre moarte
pribegite de vânt
troieni foșnitoare de aurite opale
eu pe lângă băncile goale am trecut
și am găsit o pasăre tristă însingurată
cu ochii de miere și părul de antracit
plângea amarnic pe-o bancă
își frânsese zborul fugărită de vampiri
prin tenebrele sorții
m-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști
a păsării cu aripa frântă
am depus o mângâiere-basam
pe alabastrul de tâmplă
din preaplinul de lacrimi
și doruri ale inimii solitare
ne-am îndepărtat împreună
prin toamne prin ani
azi când toamna din nou ne declamă poeme
și vântul fugăre iar frunze moarte pe alei
printre bănci goale ne șoptește vremea catrene
despre toamne de aur și zboruri târzii
iar două siluete ce par făpturi gemene
merg mână-n mână prin tăcerile reci legănat
pe-o alee pierdută a parcului strand.

[Nikol MerBreM]

Povestea e frumoasă, îmi plac și unele metafore. Dacă ați sintetiza-o cred că ar merge mai mult înspre poezie. Sunt multe cuvinte la care ați putea renunța. De exemplu, "eu...am trecut" poate fi doar "...am trecut", "și am găsit" poate fi doar "am găsit" etc.
Drag,
Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Mijlocul e... ciudăţel.

da Coza 

[bolache alexandru]

Romantic...

[Valeria Merca]

Chiar dacă te-ai străduit să construiești metafore, tenta de poveste este evidentă. 

Dar am citit cu interes.

[Sofia Sincă]

O nostalgie cu parcul Ștrand din Pitești, toamna, bănuiesc, tu fiind din Argeș. Un parc spledid, azi, merg mereu acolo, și, mai ales în fiecare anotimp, să fac poze.

Textul tău sună mai mult a proză metaforizată. E o poveste spumoasă... Ai metafore frumoase în prima parte, ca în a doua să scadă intensitatea lor sau să fie forțate. Repetiții care, de asemenea, scad valoarea textului.

vântul fugăre - fugărește

Dar am citit cu plăcere, fiind vorba de parcul Ștrand.

Sofi