Pe loc repaus

[Darie Giurgiu]

 

mergem la defilare,

încolonați

aruncăm pașii în față,

trecem de statui și întoarcem capul pentru onor

privim doar în față cu ochii la steag,

salutăm cerul și cântăm doamne să ne ierți,

suntem beți și scuipăm semințe, niște profani,

 câteva răsar,

într-un colț de stradă

copilăria refuză să plece,

în geamurile închise se reflectă lumina,

acum strigă îngerii și geamurile se sparg,

restul este ca o maturizare forțată

când pui pentru prima dată lama de ras pe piele

tragi o dungă, simți tăietură proaspătă ce spintecă obrazul,

dintr-o dată devii atent la lumea ce te privește

în timp ce traversezi  ca și cum ți-ar crește aripi

iar tu nu ai dori să-ți pierzi pubertatea  în flori.

[Darie Giurgiu]

multumesc frumos Vasilisia

[Vasilisia Lazăr]

Muuuuultă poezie!

[Darie Giurgiu]

multumesc frumos Chris  da incitanta comparatie si frumos gand

[Darie Giurgiu]

Sarut Mana Valeria

[Darie Giurgiu]

multumesc frumos SoFy

[Chris]

o poezie a maturizarii (umanitatii), m-a dus cu gandul la "sfarsitul copilariei"a lui Arthur C. Clarke.

[Valeria Merca]

Contemplativ, mesaj puternic! Frumos construit.

[Sofia Sincă]

Dezolant, trăiri în teama de final, în regret și regres. Ca un vis urât.

Poem profund, cu simboluri edificatoare în temă. Lasă sentimentul de frustrare, ca și cum nimic nu s-a realizat din ce ți-ai propus, conștientizând în ultimele momente... așa în grup.

Foarte interesant și bine alcătuit!

Sofi