Pas în doi

[Petre Ioan Crețu]

poate

că şi tu

ţi-ai dorit

să m-aştepţi într-o seară

poate

că şi eu

am visat

că alerg înspre stele

                       

                        pe ape întunecate prin sânge

                        poate mă aştepţi la marginea câmpiei mele

                        cu miriştea pat de flori de dor

                        nu-i aşa că pe mine mă aştepţi

                        cu orbitele arse de brume

                        cu braţele focuri cu suflet flămând

                        nu-i aşa

că toamna

s-a-ngălbenit dintr-odat-a lumină

            şi noi amândoi

            ca un anotimp întârziat

ne-am părăsit toţi copacii din suflet

şi păsări nu mai sunt

privirea voastră e tot mai rece

poemele nu mai au strălucire fior

                            nu-i aşa că poemele noastre s-au stins

                            sunt sterpe lipsite de viaţă

                            că ni s-au umplut ochii de galben

                            şi lupii au ieşit în noapte la cosit de flori

                            nu-i așa că suntem vinovați de zbor

sau

poate doar de faptul

că ne-am dezbrăcat sub lună

de cuvinte

în stele în greieri în dor

nu-i aşa că suntem vinovaţi de desfrunzirea dintre noi

                              doar de zbor suntem vinovați doar de zbor

   

                                                                                    Dacina Dan & Petre Ioan Creţu

[Vasilisia Lazăr]

Mi-ar fi plăcut să fie diferit fontul pentru fiecare dintre poeți și să fie menționat cui aparțin versurile alea și alea. Așa nu-mi rămâne decât să-l dibuiesc pe PIC, fiindcă pe Dacina n-o știu. :)

[Petre Ioan Crețu]

Normal  Mihaela, meritele cele mai mari le are Dacina,  poți să-i transmiți și personal.

[Mihaela Suciu]

Pic, nu-i așa c-o să împarți felicitările mele cu Dacina?

Împreună, sunteți vinovați pentru acest duet tulburător! 

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult   Valeria și ție   Ioane,

[Valeria Merca]

...

nu-i aşa că suntem vinovaţi de zbor
sau
poate doar de faptul
că ne-am dezbrăcat sub lună
de cuvinte
în stele în greieri în dor
nu-i aşa că suntem vinovaţi de desfrunzirea dintre noi...

Un dialog înduioșător, răscolitor!

Am citit cu admirație.

[Ion Lazăr da Coza]

Amândurora, semn de lectură.

da Coza

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumim Sofia, mulțumesc în numele amândoura.

Mă completez minunat cu Dacina, așa că îi mulțumesc și ei.

[Sofia Sincă]

Un dialog liric emoționant, melancolic, în același ton. Unele metafore sunt răpitoare... cum ar fi aceasta: şi lupii au ieşit în noapte la cosit de flori.

Am citit și am admirat,

Sofi