Ostașul de pace (ecoturism)

[gina zaharia]

Pornesc cu ostașul de pace,
În suflet cu setea de zori,
Pe-a muntelui filă de ace
S-aprindem cu drag sărbători.

Să mergem pe clipe de noapte
Cu flacăra-n crezul din noi,
Când arde tăcerea-n cetate,
Să scriem un vis pe-amândoi.

În ochi de poteci să petrecem
Legendă-n credință de vânt,
Vino, în taină să trecem
De mână prin rouă și cânt.

Ne-aşteaptă o zare întreagă
Şi zborul cu aripi pe cer,
Prin brazi nesfârșirea aleargă
Și poartă lumina-n mister.

Priveşte atent înspre vale!
Vezi spicul de glas despletit?
Sunt toate izvoarele tale
Cu straie de-azur infinit.

Vino, pribeag de renume,
S-așternem un cântec de mai,
Să scriem degrabă un nume
Cu verde, pe trepte de rai.

[gina zaharia]

Ai venit, Ioan, mulțumesc,  dar n-ai putea să lași și tu un autograf pe inima munților?

[gina zaharia]

Aș vrea să strig, Sofy, să răsune toți munții. Avem aici poeți minunați cu multă cerneală verde și știu că pot face din cântec, lumină. Dar poate că ecoul trece prin inima stâncilor și se va întoarce mult mai puternic.

Cu prietenie,

[chindea maria elena]

Cu dacii din steiuri de piatră, mărşăluiesc cu rădăcinile toate să plivim cerurile de bezne! S-aducem în irisul vieţii  verdele fără de care nimic nu se respiră! Pun gaj subpământurile mele de flăcări că vom ridica din privire cortina cea grea de orbire! Şi ca un Phoenix vom ridica zborul din noi în zenituri! Cu drag, Gerra 

[Sofia Sincă]

Muntele, ostaşul de pace. Supraveghetorul secular al izvoarelor, unde vietăţi îşi găsesc fericirea edenică. Ca şi cititorul, măcar pentru o clipă.

Felicitări, Gina pentru ceea ce faci! Sper să ţi se alăture câţiva poeţi pentru versurile de care au nevoie, cei ce vor să facă ecoturism. Da, şi poezia este un simbol pentru ecoturism.

Apreciere, Sofy!