Oraşul din mine noaptea între gesturi

[teodor dume]

ochii infectaţi de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
paşii obosiţi de noroiul care îmi adoarme 
pe tălpi vibrează mut

vaporii eliberaţi din stomac mârâie printre dinţi
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să ţin seama de bubele şi abcesele de sub piele

din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge-tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu

nu ştiu 

următorul sunt eu privesc 
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc

daţi-mi cu bocancii în cap scuipaţi-mă 
şi imaginaţi-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi

nu vă urăsc

mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult

până trec

[Valeria Merca]

Semn de Admiratie!

[Corina Militaru]

Excelent! Final deosebit! :)

[bolache alexandru]

daţi-mi cu bocancii în cap scuipaţi-mă /şi imaginaţi-vă că sunt animalul care există/în fiecare din voi... Foarte frumos!

[teodor dume]

gina zaharia,

mulţumesc pentru semnul din umbră

cu sinceritate,

[teodor dume]

pop dorina,

mulţumesc mult

[teodor dume]

mihaela popa,

ca de obicei un cititor fidel

mii de mulţumiri

[teodor dume]

ion lazăr da coza,

onorat de trecere şi semn

am operat

mulţumesc pentru sugestie

a fost constructivă

[Ion Lazăr da Coza]

Sugerez: împinge tava > împinge-tava

Aș renunța totuși la sub limbă.

O poezie mai abrutiza(n)tă, însă excelentă!

da Coza

[Mihaela Popa]

Reverență!