omul de pe lună
în fiecare seară își așterne un preș pe marginea lunii
scutură teii sub care adoarme de obicei
și își spune rugăciunea cu voce tare
cât să-l aud cum binecuvântează calea dintre lumină
și întuneric
apoi își aduce o fântână aproape
să-și stingă dorul
pe care l-a urcat acolo când încă nu știa
că drumul dintre noi e un lan de tăceri
care pârjolește
singurătatea
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 28, 2018 la 11:21pm
-
Măreţ final.
da Coza
-
Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Februarie 28, 2018 la 5:27pm
-
...preșul, luna și rugăciunea are din ale tătarilor trăiri... fântâna și dorul e ( după Blaga) din veșnicia satului românesc.... dar „lan de tăceri” face parte din metaforele cu care ne-ai obișnuit. Un poem rotund.
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 28, 2018 la 3:11pm
-
omul de pe lună... nu ai cum să nu-i acorzi ... atenția cuvenită! :)
Drag de scrisul tău, Gina!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 28, 2018 la 9:47am
-
Descătușarea visului în acțiuni suprareale, învăluite în farmec. Cu idee inedită și formă la fel.
Am citit cu multă admirație,
Sofi
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE