oglinzi de jur-împrejur
şi chipul acelaşi mereu
din fiecare
mă alungă
oare să fiu eu cel care
pândeşte la cotitură
dar ce vis
deodat’ se sparg
şi timpanele-mi pocnesc
(Stinge, mă, televizorul!
Fi-v-ar reclamele...)
am auzit o voce
cine oare să fi fost
în cameră
nicio umbră
doar eu şi oglinzi
oglinzi
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc pentru observaţiile pertinente! Numai astfel progresăm. Nu mă încălzesc cu nimic like-urile ieftine de pe FB. Dimpotrivă, cred că fac mai mult mult rău.
Vă îmbrăţişez cu drag!
introspectiv, continuă să scrii! :)
te rog, fii atentă la ligamentările de acest gen „chipul acelaşi”
Interesant! E spre bine, zic și eu! :)
Oglinda eului, reflecții ale sufletului către ciclurile vieții. Oglinda s-a spart, s explodat, semn că impune forță vieții.
Și apoi, cioburile aduc noroc.
Mi-a plăcut, un pas mare înainte.
Sofi
Oricum, un mare pas înainte, zic eu.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE