șoapte-n intriga nopții

[LUMINITA SCOTNOTIS]

șoapte-n intriga nopții

 

sufoc disecate-n dimineți gândurile

lângă plângerea mea

peretele creierului își invocă moalele

doi îngeri

cățărându-ne ghemuiți gemetele

 spre miezul amurgului

 

anotimpurile parcate

în oglinzile ferestrelor

ascund imaginile tăiate la capete

 

ancorată-n budoarul țărânei

lumina îmbrățișează îngenuncherile ploii

șoapte-n intriga nopții

 

n-ai cunoscut rodul strivit

în pumnul chinului meu

ți-l pot destăinui la-ncenușare

când lebăda-si vâslește dorul

în sângele ninsorilor

și nu ne vor înspina palmele cu-atâtea fulgere

ne  vom găsi sărbătorile-ncolțite

în spinările morților

dacă nu mă întocmesc

cu sărăcia asta de niciodată

iar spicul acela visător

care se holba la rănile mele

ca și cum mi le-ar fi deschis el

se va trece verde

în stele de iarnă topite

cum să fim orbi în arderea luminii

cu prea plinul pe umeri

 

întrupați în sensuri ochitoare de valuri

vom pluti răstigniți pe litere fosforescente

mărită iubire de-aproapele meu

și tot ne vom zidi dezlănțuirea

în clișeul ochiului deschis

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Sofy, Gerra, litere fosforescente ce sunteti, va multumesc cu sufletul pentru citire si simtire! deosebita pretuire

[Sofia Sincă]

O combinaţie între amintiri şi ecouri, rămase ca nişte chemări în noapte. Atâta timp când gândul rămâne verde şi poate visa, sufletul are hrană şi lumină. Dar orice început are şi sfârşit şi din păcate ce e frumos durează puţin.

Am citit cu plăcere un poem profund care-şi dezvoluie trăirea, Sofy.

[chindea maria elena]

Pumnul chinului ne expansionează câmpul cunoaşterii, literele fosforescente ce suntem să scrie miracolul din răsuflarea domnului! Reverenţă Luminiţa! Cu drag, Gerra

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc ,Lisia! deosebita pretuire

[Vasilisia Lazăr]

Potop de versuri bune!