O secundă dintr-un ceas

[LELIA MOSSORA]

O secundă netrecută

Nu e decât vorba mută

Aruncată-n raiul gol

Mereu dată drept obol

Vieții triste și poverii

În care ne-au murit merii

Ne-nfloriţi măcar o dată

În lumina greu lăsată

Peste tot ce căutăm

Și nicicând mereu n-aveam.

 

O secundă care trece

Cade în suflete doar rece

Sufletul acoperind

Și c-o umbră nemurind

Tot ce este azi culoare

Și ce tot la fel ne doare.

 

O secundă dintr-un ceas

Este singurul popas

Ce-l mai facem pentru noi

Îmbrăcând copacii goi

Cu un zâmbet strâmb hai-hui

Ca un rost al nimănui,

Cu un zâmbet mult golaș

Pe un vânt mereu vrăjmaș

Care trece-n sus pe lume

Călăre pe-un cal în spume.

 

O secundă-n noaptea tristă

E un semn pe o batistă

Fluturată într-o gară

De iubire-ntaia oară

La un ceas care s-a dus

Pe un cerc roșu mult prea sus

 

Că nu l-am mai prins vreodată

Cerșind lumii vorba toată

Și nu l-am mai descântat

Decât c-un străin oftat.

 

O secundă poate fi

Dorul... dor

Și noaptea zi,

Verde de iubire nins

Și albatru-n gând aprins,

Galben de cais înfrânt -

Amintire de cuvânt

Zis demult spre dimineață

Azi uscat în văl de ceaţă.

 

O secundă dintr-un ceas

Este singurul popas

Ce-l mai facem pentru noi

Îmbrăcând copacii goi

Cu un zâmbet strâmb hai-hui

Ca un rost al nimănui,

 

 

Lelia Mossora

3 iulie 2013

21 :29

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Secunda care sunt eu
                de Arcadie Suceveanu

În ornicul lumii cel mare
Mai arde, lăsând pe traseu
O dâră amară de sare,
Secunda care sunt eu.

Din vântul ceţos şi din piatră,
Din vulturi şi din Dumnezeu
Simt câinii lui Cronos cum latră
Secunda care sunt eu.

Şi-ntreb cu mirare: voi, astre,
Tu, pasăre, plop, curcubeu,
Se-aude şi-n vieţile voastre
Secunda care sunt eu?

Se-aude, se vede, se simte
Cum arde cu numele meu
Şi blând se destramă-n cuvinte
Secunda care sunt eu?

Tu, iarbă şi piatră căruntă,
Tu, munte şi codru mereu,
În voi se întâmplă o nuntă
Secunda care sunt eu.

E cosmicul vânt tot mai rece
Şi veacul respiră mai greu...
Iubiţi-mă, lucruri, căci trece
Secunda care sunt eu.

Minunată secunda d-voastră! Prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Descântec și cântec, rugă și imprecație la poarta secundei.

Încântat!

da Coza