Străbat cu-nchipuirea prin veacul de-nceputuri,
când El, din inimi sterpe, apostoli a creat.
A suportat disprețul și răni din zeci de cnuturi,
însângerat-a spinii ce fruntea i-au brăzdat.
Izbăvitor prin taina ce-a înălțat Golgota,
a semănat credința pe steiul sec. În nopți,
nevolnicii prin rugă a vindecat. Marota
ce sprijinea bufonii a preschimbat-o-n bolți
știute doar de-aceia care privesc prin prisma
iubirii ce condiții nu pune, nici nu vrea.
Bordeiul poate-ascunde adeseori carisma,
dar nicidecum doar banul nu poate har să dea.
Târziul e măsura ce scade vise-n viața
ce-arar ne împrumută, pe timp, surâsul ei.
Când simplitatea-n sine îți dăruie prestanța
să năzuiești prin cuget să rupi doar un crâmpei
din răsăritul care a fost sfințit de mâna
ce-a împletit divinul cu lut ce aurea
noroiul din adâncuri, redefinești țărâna...
Din toată măreția acestei lumi aș vrea
în colonii albastre de gânduri să mă-ncercui,
un manuscris să-mi fie totemul pe sicriu,
s-acopere chemarea ce Moartea rece-n pieptu-i
a dezmierdat-o până știut-am s-o transcriu.
În amfora-ncrustată de schilodiri pe chipul
din care numai ochii de-un verde cald și trist
mai amintesc de zorii ce mi-au marcat răstimpul,
străluce, ne'ntinată, o lacrimă de Christ.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, draga mea Nikol!
Mie mi se pare că scrieţi superb, mereu cu mesaj adânc şi cu delicateţe pentru formă.
Drag,
Nikol
D-na Mihaela Chitic, vă mulțumesc!
Mulțumesc mult pentru comentariu și apreciere, d-na Vasilisia! Nu știu ce aș mai putea spune… Poate,
cu timpul...
Ce frumos!
Și eu te îndemn să scrii în continuare, fiindcă ai multe de spus cititorului. Și nu numai pentru cititor. Byron se confesa astfel: „Dacă nu scriu ca să-mi golesc mintea simt că înnebunesc!”
Deci, te aștept! :)
D-le Vasile Burduşa, mulţumesc de popas!
Mulțumesc frumos, d-na Merca, pentru citire și cuvintele de încurajare. Cu drag vă regăsesc și eu printre cei care au bunăvoința de a poposi pe modesta-mi pagină.
Mi-am amintit că am mai citit această poezie. Repostarea ei și faptul că-ți este dragă ar trebui să constituie o pornire, un impuls în a urma calea pe care ai pornit. Nu renunța la scris. Ar fi păcat. Opiniile exprimte de cititori sunt întotdeauna utile.
Am recitit cu drag și plăcere
Onorată de trecerea domniei voastre, d-le Tudor Cicu. Mulțumesc!
Și eu cred că doar ultima parte anunță, neîndoielnic, o schimbare în sensul găsirii timbrului propriu. veleitatea de a gândi profund, numaidecât profund, conduce de cele mai multe ori la prozaicitate, risipind fiorul liric.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE