O lacrimă de Christ

[Mariana Suciu]

Străbat cu-nchipuirea prin veacul de-nceputuri,
când El, din inimi sterpe, apostoli a creat.
A suportat disprețul și răni din zeci de cnuturi,
însângerat-a spinii ce fruntea i-au brăzdat.

Izbăvitor prin taina ce-a înălțat Golgota,
a semănat credința pe steiul sec. În nopți,
nevolnicii prin rugă a vindecat. Marota
ce sprijinea bufonii a preschimbat-o-n bolți

știute doar de-aceia care privesc prin prisma
iubirii ce condiții nu pune, nici nu vrea.
Bordeiul poate-ascunde adeseori carisma,
dar nicidecum doar banul nu poate har să dea.

Târziul e măsura ce scade vise-n viața
ce-arar ne împrumută, pe timp, surâsul ei.
Când simplitatea-n sine îți dăruie prestanța
să năzuiești prin cuget să rupi doar un crâmpei

din răsăritul care a fost sfințit de mâna
ce-a împletit divinul cu lut ce aurea
noroiul din adâncuri, redefinești țărâna...
Din toată măreția acestei lumi aș vrea

în colonii albastre de gânduri să mă-ncercui,
un manuscris să-mi fie totemul pe sicriu,
s-acopere chemarea ce Moartea rece-n pieptu-i
a dezmierdat-o până știut-am s-o transcriu.

În amfora-ncrustată de schilodiri pe chipul
din care numai ochii de-un verde cald și trist
mai amintesc de zorii ce mi-au marcat răstimpul,
străluce, ne'ntinată, o lacrimă de Christ.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, draga mea Nikol!

[Nikol MerBreM]

Mie mi se pare că scrieţi superb, mereu cu mesaj adânc şi cu delicateţe pentru formă.

Drag,

Nikol

[Mariana Suciu]

D-na Mihaela Chitic, vă mulțumesc!

[Mariana Suciu]

Mulțumesc mult pentru comentariu și apreciere, d-na Vasilisia! Nu știu ce aș mai putea spune… Poate,

cu timpul...

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos!

Și eu te îndemn să scrii în continuare, fiindcă ai multe de spus cititorului. Și nu numai pentru cititor. Byron se confesa astfel: „Dacă nu scriu ca să-mi golesc mintea simt că înnebunesc!”

Deci, te aștept! :)

[Mariana Suciu]

D-le Vasile Burduşa, mulţumesc de popas!

[Mariana Suciu]

Mulțumesc frumos, d-na Merca, pentru citire și cuvintele de încurajare. Cu drag vă regăsesc și eu printre cei care au bunăvoința de a poposi pe modesta-mi pagină.

[Valeria Merca]

Mi-am amintit că am mai citit această poezie. Repostarea ei și faptul că-ți este dragă ar trebui să constituie o pornire, un impuls în a urma calea pe care ai pornit. Nu renunța la scris. Ar fi păcat. Opiniile exprimte de cititori sunt întotdeauna utile.

Am recitit cu drag și plăcere

[Mariana Suciu]

Onorată de trecerea domniei voastre, d-le Tudor Cicu. Mulțumesc!

[Tudor Cicu]

Și eu cred că doar ultima parte anunță, neîndoielnic, o schimbare în sensul găsirii timbrului propriu. veleitatea de a gândi profund, numaidecât profund, conduce de cele mai multe ori la prozaicitate, risipind fiorul liric.