nu semnez niciodatã condicile de absenţã

[Calotescu Tudor Gheorghe]

plec pur şi simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra sã facã contra-apelul
doar îmi sãrut iarba aceasta verde care se înclinã
la trecerea mea prin viaţã
de parcã mi-ar şti pasul
de parcã mi-ar ierta coasa
de parcã mi-ar fi ascultat visele din vis
şi atunci când îmbrãţişam cerul
dar şi atunci când mã înveleam cu pãmântul
şi când te ţineam în braţe
dar şi când îl cãutam pe dumnezeu
alergând dupã fluturi alergând dupã licurici
între douã suflãri de pãpãdie şi o floarea-soarelui
chiar dacã ar putea pãrea o copilãrie în lumea asta
parcã într-o veşnicã aşteptare a unei şi mai veşnice luminiţe de la un şi mai veşnic capãt de tunel
nimic nu mã poate convinge cã dumnezeu are nevoie de intermediari ca sã-mi lumineze inima
nici de taxe şi construcţii megalictice ca sã-mi ierte pãcatele
aşa cã nu voi da ortul niciunui popã
nu voi semna nicio condicã de plecare din lume
doar aşa ca sã-mi pot vedea de moarte simplu
şi sã nu rãmân dator pãmântului cu o groapã
îmi doresc doar un rug
aşa cum mi-a fost şi viaţa

[Mihaela Roxana Boboc]

Un rug precum mi-a fost și viața - frumos gând.

Eu cred în intermediari care să ne lumineze sufletul. Sunt acei oameni speciali care ne aduc aminte de prezența lui Dumnezeu în noi. Acei oameni care ne ridică atunci când cădem. Care ne dau speranța atunci când toate drumurile ne par blocate. Am ajuns atât de plini de griji, de materiali, de obosiți că efectiv e nevoie mai mult decât oricând de lumină. 

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Fabulos, Tudor! Reverenţă!

[Sofia Sincă]

Impresionantă, esenţială şi semnificativă acţiune plus meditaţie. Scrii atâta adevăr, în mirifice metafore, apăsătoare dar pline de estetic, aşa ca viaţa însăşi.

Mi-a plăcut teribil de mult!

Sofy

[gina zaharia]

pe rug îți înalți cuvintele, Tudor!

prețuire!

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Vasilisia Lazăr]

nimic nu mã poate convinge cã dumnezeu are nevoie de intermediari ca sã-mi lumineze inima
nici de taxe şi construcţii megalictice ca sã-mi ierte pãcatele
aşa cã nu voi da ortul niciunui popã
nu voi semna nicio condicã de plecare din lume
doar aşa ca sã-mi pot vedea de moarte simplu
şi sã nu rãmân dator pãmântului cu o groapã
îmi doresc doar un rug
aşa cum mi-a fost şi viaţa

Deosebit!

[Ana Ardeleanu]

Un poem deosebit, Tudor! Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

floarea soarelui > floarea-soarelui

nimic nu mã poate convinge cã dumnezeu are nevoie de intermediari ca sã-mi lumineze inima
nici de taxe şi construcţii megalictice ca sã-mi ierte pãcatele

Mult adevăr!

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Lumina cea mai puternică din umilinţă se naşte, iar acceptarea gropii, a decăderii tale fizice, este umilinţa supremă. Rugul invocat arde o etapă, a umilinţei. Aceeaşi plăcere!