Nu caut un răspuns

[Vezi blog]

Mă-ntreb adeseori de ce te-am cunoscut,
dacă te-am căutat cumva şi-n alte vieţi,
am fost cu dorul tău şi printr-un alt trecut
şi-acum se oglideşte în multe dimineţi.

Sau poate-ntamplator sub astrele-aurii
ni s-a-ncurcat privirea în golul dintre vise,
şi-n linişti ancestrale tu ţi-ai dorit să vii
în templul meu de lacrimi cu uşile închise.

Nu caut un răspuns la toate câte-au fost,
prin legile fireşti îmi pun câte-o-ntrebare
mirat că ne-am găsit în suflet câte-un rost
şi veşnicii pierdute prin rupte calendare.

M-am rătăcit de mine şi tot ce-a fost iubire
între atingeri simple în noaptea unei vieţi,
când mi-am dorit să ştiu prin care amintire
mă răsădeşti în suflet urmând să mă regreţi.

[Ion Lazăr da Coza]

Eu am găsit niște ruperi de ritm, dar dacă lumea zice că nu-s, nu-s!

Deși întrebările sunt retorice, ele-s chinuitoare.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Citit cu drag,

[Chris]

cântarea iubirii pierdute în frumoase versuri, frumos! :))

[chindea maria elena]

Întrebările care se nasc din răspunsurile îngropate adânc în noi! :))) Întrebarea e o formă de trezire! O acceptare a identității pe alte coordonate! Cu drag, Gerra

[Sofia Sincă]

Romanţa sufletului atins de singurătate care-şi cântă iubirea pierdută. Poezie frumoasă, corectă prozodic şi muzicală.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!