Într-un veşnic prezent de noi uitaţi

[Agafia Drăgan]

 

Ascultă iubite
suspină cerul
prin fluierele frunzelor
lupoaică albă luna sângerează
pe cuşma neagră a nopţii
tu aşează-ţi visul
în braţele femeii din inima mea
veşmânt i-am pus din culorile iubirii tale
descalţă-te şi păşeşte încet,
să nu-mi tulburi pacea albastrelor viori
ascultă armonica vibrare
roteşte-n cercuri lumina
să nască muzica cerului
ascultă iubite
iubirea îşi picură surâsul
pe harpele dorului
ştiu că poţi să asculţi
despletirea timpului nostru în nemurire

[Agafia Drăgan]

Sofi, nu am intenția să închid contul , sunt aici poeți pe care îi citesc și vreau să-i citesc,  intenția mea este  de a nu mai posta  un timp și de a-mi spune părerea sinceră asupra unui text, chiar dacă voi supăra . Tind să cred că pe Însemne culturale se dorește  o atmosferă de cenaclu și am să mă comport ca atare. Sunt două site -uri pe care le apreciez pentru valoare celor postate și a comentariilor, Junime digitală și Însemne culturale.  Mai presus de ele pun doar cenaclu Duiliu Zamfirescu, sunt acolo oameni care merită toată considerația și respectul pentru ce au scris și  scriu, analiza critic este mult mai amănunțită, nu spun că aici nu ar putea fi la fel, sunt oameni de valoare dar volumul mare de postări cere mult timp sa faci asta. Sper, cu sinceritate, că discuția dintre noi nu a dus la suparare.

[Sofia Sincă]

În regulă, Agafia. Faci cum crezi, în definitiv nu scrii pentru mine. Însă ar fi păcat să te retragi undeva unde poezia este sub medie (după cele mai multe gusturi), deoarece și creația ta va fi sub medie.

Să ne întâlnim la poezie, cum spune dragul nostru V.Bedrule.

Aceeași prietenie,

Sofi

[Agafia Drăgan]

@

Sofi, nu voi încerca să "te dau pe spate" cu o poezie, nu de alta, dar asta ar însemna să-mi schimb stilul, să încep să bâjbâi. De ce aş face-o? Autorul ia sau nu în consideraţie opiniile critice, deseori se bat cap în cap, să încerce să mulţumească pe unul anume, înseamnă sinucidere.Ceea ce te da pe tine "pe spate", nu mă da pe mine. Determinarea şi spontaneitatea sunt date tocmai de existenţa acelor "elemente"pe care tu nu le doreşti, desigur nu excesiv. Poezia criptică, intelectualistă se adresează în primul rând minţii, cititorul este atras de metafore închistate care se cer decodificate, ca într-un joc de puzzle. Critică literară, am făcut şi eu şi mai fac, atât cât îmi permite timpul. Nu o fac pe site-uri din câteva consideraţii, cred că le bănuieşti care sunt.  Recunosc, sunt cam neatentă şi uneori postez cu greşeli de dactilografiere, asta nu însemna că nu am pregătirea necesară. De unde vine această nemulţumire a mea? Am trecut prin toate comentariile tale de când postez pe acest site şi am observat că tot ce am postat în ultimul an te-a nemulţumit prin lipsa” fiorului liric”. Cred ca pentru tine fiorul liric este dat de intelectualizarea emotiei, expresia ermetică.

 În anii trecuţi, observaţiile tale nu erau doar negative, adesea le găseam bune şi încercam să fac corecturile necesare, acum, dacă încerc să fac aşa ceva, distrug. Am făcut acest experiment de două ori şi…Dacă nu te-aş stima şi preţui, acum, nu ar avea loc aceste discuţii între noi.

Cu prietenie,

 

[Crinu Sorin Leşe]

Faină zicere!

[Nikol MerBreM]

"despletirea timpului nostru în nemurire", frumos!

Nikol

[Valeria Merca]

...

ascultă iubite
iubirea îşi picură surâsul
pe harpele dorului
ştiu că poţi să asculţi
despletirea timpului nostru în nemurire

Semn de plăcut popas.

[Sofia Sincă]

Din citatul lui Eugen Ionescu tu ai luat numai subiectivismul? Dar nici nu este vorba de subiectivism, ci de oarece prejudecăți. Da, se poate numi prejudecată dacă la poezia clasică nu se poate trece peste prozodie, iar la poezia cu vers liber este și mai complicat... Dar și dânsul spune: Prejudecăţile se numesc criterii, metode, dogme, principii, sensibilitate estetică rafinată, gust literar educat, istorie literară şi alte umbriri ale operei de literatură”. Știi ce am luat eu cu predilecție? sensibilitate estetică rafinată, gust literar educat,- asta am luat. Nu subiectivism. Nu am de ce să fiu eu subiectivă cu tine sau cu altcineva din acest site. Dă-mă pe spate cu un poem și îl laud de câte ori trec pe lângă el. Și apoi asta cu fiorul liric, o am doar eu. Ceilalți comentatori ce-ți spun?

Nu există nici o școală de critică, așa cum nu există nici școală pentru poeți. Ești ori nu. Cu toate acestea sunt și critici și poeți. Unii fără alții nu ar exista. De ce-și supune artistul creația criticii? Pentru a știi că există și unde se situează. Eu am mai spus: poezia este o artă și arta cere talent, studiu și sacrificii. DE fapt este vorba despre orice formă de artă: film, piesă de teatru, pictură, muzică de tot felul.

Tu spui, Sunt deschisă criticii constructive, care vine cu un argument. Consider că ți-am spus de fiecare dată sau aproape de fiecare dată ce aș reconstrui în poemul tău. Mai puțin aici, la poemul de mai sus. Nu am vrut, pur și simplu, pentru a nu te supăra și pentru că am fost prima comentatoare. Nu am vrut să-i stric poemului carisma, care pentru altul, poate, există. care punctează atât ce i se pare rău cât şi ce consideră bun. E normal că atunci când nu ne legăm de restul, e bun, nu? Mi se par copilării să spun, versul unu e bun  și al doilea rău... Și nu, nu este astronomic să definești fiorul liric, nu! Să se folosească expresii contrastante puternic, să se elimine la maxim cuvinte de legătură și cele de prisos, prea multele pronume, substantivele articulate, să se îndulcească la maxim metafora, să nu fie punctat fiecare vers cu genitiv ș.a.m.d. nu mi se pare astronomic. Da, fiorul ține și de cititor, dar cititorul este pretențios sau mai puțin pretențios.

Cu respect,

Sofi

[Agafia Drăgan]

Prin citatul dat  din Eugen ionescu îmi doream să accentuez asupra subiectivismului mai mult sau mai puţin vădit, atunci când ne exprimăm părerile critice. Nu este nici o şcoală de critică literară, critică literară facem cam toţi cei care scriem, într-o măsură sau altă, cu o valuare a celor spuse legată nemijlocit de cultură, gust literar, principii şi ce o mai fi. Unii se pot detaşa mai mult de prejudecăţi şi atunci gradul de obiectivitate, constanţa evaluărilor nu se schimbă de la o zi la alta. Eu am înţeles despre ce evoluţie a gustului tău estetic, literar vorbeşti. Se pară că acum ai o înclinaţie spre poezia criptică, intelectualistă cu un limbaj ambigu. Cred, dacă ar fi să iau în calcul recenzia semnată de prof.dr. Dragoş Vişan, că stilul meu de a scrie duce mai mult spre transmodernism.

 Nu te acuz de nimic, departe de mine gândul, doar că am început să mă pierd aici, ca poet, încercând să scriu pe linia instituită pe acest site. Aş fi mincinoasă dacă nu aş recunoaşte că observaţiile primite în utimul an nu m-au derutat, şi, în încercarea de a veni cu o poezie bună pe acest site, am ajuns să nu mai fiu eu. Prin urmare, că să mi revin,  este necesar să postez acolo unde sunt primită aşa cum sunt. E derutant să vezi că tot ce ai scris în ultimul an scade ca valoare pe timp ce trece. Sunt deschisă criticii constructive, care vine cu un argument, care punctează atât ce i se pare rău cât şi ce consideră bun. În ultimul timp tot ce primesc este:"lipseşte fiorul liric",  să defineşti fiorul liric este la fel de greu ca atunci când încerci să defineşti fericirea sau iubirea, în aşa fel încât definitea să mulţumească majoritatea. Existenţa sau mai bine zis simţirea fiorului liric ţine în mare măsură de cititor, de rezonanţa spiritula cu mesajul textului şi apoi cu tehnică de construcţie a textului poetic.

Cu stimă şi preţuire,

Agafia

[Sofia Sincă]

Agafia, mă nedreptățești. Nu-mi amintesc să fi zis, eu vreodată că poezia ta nu are valoare. Da, poate am zis că nu e pe gustul meu, că aș modifica câte ceva, că nu are fior liric. Dar că nu are valoare, să-mi spui când și unde am zis. La poezia anterioară tu ai dat un citat din Eugen ionescu: " Un critic literar este un domn care are prejudecăţi. Criticul îşi pune întâi prejudecăţile şi apoi subordonează cartea prejudecăţilor. Prejudecăţile se numesc criterii, metode, dogme, principii, sensibilitate estetică rafinată, gust literar educat, istorie literară şi alte umbriri ale operei de literatură” , cu care eu am fost de acord.

Ce s-a întâmplat acum? Și, apoi, am spus tot timpul, nu trebuie să fie chiar pe gustul meu, nimic. Ce-mi place mie nu place altora și invers. De ce ții cont neapărat numai de ceea ce spun eu? Ai cititori cărora le place ce scrii, chiar tu ai spus că părerile contradictorii nu sunt atât de importante pentru tine și eu nu te-am contrazis. Acum, care este problema? Apoi sunt poezii și poezii, timpi și timpi. Vezi, dacă ai vrut să mă încerci... probabil devin din ce în ce mai pretențioasă. Atunci am simțit într-un fel, acum în altul.

Aceeași cate tratează cu respect pe toată lumea,

Sofi

[Agafia Drăgan]

@Sofia Sinca 

 Mi-am permis un experiment, că să înţeleg de ce în ultimul timp tot ce postez este cosiderat fără valoare, prin urmare am repostat o poezie. Când a fost postată prima dată, Sofi a comentat aşa:

 

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 16, 2014 la 9:01am

Ştergere comentariu

Așa da! Acum am simțit toți fiorii acestei lumi și ceva din cealaltă.

Felicitări!

Sofy

 

Acum... Înţeleg că s-a schimbat optică pe acest site sau eu încercând să mă ridic la nivelul cerut regresez. Curios, după aproape doi ani aici, nu am învăţat nimic. Mă retrag cu mulţumiri, locul meu nu mai este aici, întru cât nu mă pot ridică la valoarea cerută. 
Cu stimă şi preţuire