într-o după-amiază

[Darie Giurgiu]

femeia din fața mea privește
gulerul cămășii mele
albastre
precum culoarea orelor
în care îmi pierd timpul așteptând
să se întâmple ceva
nu știu ce, cu siguranță ceva ieșit din obișnuința unei după amiezi tihnite
în care-mi beau cafeaua pe terasa hotelului fiind privit de o femeie frumoasă
mă întreabă
cât este ceasul?
nu-i înțeleg graba,
pe frunte îi tremură un gând,
întârzii să-i răspund,
îi privesc buzele subțiri cu care soarbe din paharul cu picior,
își petrece degetele lungi în jurul țigării,
o văd deja trădând în brațele altui bărbat
într-un autoturism spațios,
acesta își petrece brațele în jurul taliei sale
luând trofeul oferit la pieptul său
ca pe o proaspătă jucărie de plus imună,ce-i  acceptă parfumul și sărutul
chiar dacă ea are o singură dorința să nu-și sfarme coafura
de ceafa îndesată într-un costum cu ștaif din care răsare un portofel gras,
ea își asumă rolul de victimă cu scop înalt
mai semeț decât o noapte de primăvară petrecută pe lună,
eu stau în scaunul meu visând la următoarea damă ce-mi va da o cafea
să-i ofer compania.

[Darie Giurgiu]

multumesc Vasilisia

[Vasilisia Lazăr]

Una dintre cele mai lungi poezii marca Darie Giurgiu. Mi-a plăcut mult.

[Darie Giurgiu]

Curat murdar, Maestre

[Darie Giurgiu]

Multumesc Mihaela  nostalgic

[Darie Giurgiu]

Multumesc Valeri

[Darie Giurgiu]

Mulțumesc Sofy păstrez taina

[Ion Lazăr da Coza]

Avantajele celebrității, poete.

după-amiază 

da Coza

[Mihaela Popa]

între nostalgic și „uite-o și pe asta, a plecat cu altul”...

[Valeria Merca]

Imaginativ și straniu, în același timp. 

„întârzii să-i răspund”

[Sofia Sincă]

Rol de gigolo? L-ai confuzat cu ultimele două versuri.

Cam confuz subiectul... Am zis subiect, deoarece ai prezentat un prozo-poem din viață mondenă, cu temă patinată, cu romantism târziu și cu ștaif de filmotecă.

Totuși, plăcut, deși destul de clasic.

Sofi