Negăsire

[Vasilisia Lazăr]

merg singură
prin oraşul de fier şi ciment
tăcerea propriilor paşi mă loveşte cu pietre

în asfalt s-a gravat răsuflarea ta
păşesc încet 
ca să nu-i şterg urmele

bulevardele tac în ritmul şoaptelor tale
eu refac itinerarii
ca să te regăsesc în ele

soarele mă priveşte cu un ochi tulbure
rotindu-se nesigur

sunt cu ţinta ratată
nici măcar nu mai ştiu unde duceau paşii

din poza salvată atunci

încă o zi ne-a surprins pe străzi paralele, iubite...

[Vasilisia Lazăr]

Ba cred că erau pe acolo, Carmen, dar eu eram prea rătăcită ca să-i observ. :) Mulțumesc!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

frumos, bine că nu te-ai lovit de oamenii- statui...cum o fac eu , zilnic...

[Ana Ardeleanu]

încântată de poemul citit.

[Sofia Sincă]

Îmi place foarte mult această poezie... un soi de bulevardistă romantică căutându-şi perechea. Îmi plac oraşale mari, metropolele... mă simt şi eu mare în oraşele mari.

Şi desigur te poţi pierde sau merge în paralel în aceste grandioase citadele.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[gina zaharia]

inversasem străzile, le confundasem

le amestecasem cu iluzii,

orașul era cu brațul rezemat de cer

urma să plouă

cu ropote de săgeți,

ritualul abia începuse

până la scări se vor fi perindat

toate neliniștile...

semnul meu de duminică,

g

[SPRINCENATU DAN]

Citit cu plăcere....

Dan