Nebunul poartă coroana

[Valentin Tufan]

Zâmbetul infantil de dimineață
s-a uscat la pervaz -
s-a exfoliat așteptând sentința
ad-hoc a rațiunii.

mecanismul șubred are nevoie de un impuls -
zâmbetele stau înșurubate în fiecare cotlon
ca o cauză fără efect.

poetul a căzut în derizoriu,
într-o continuă încercare
de implementare a principiilor morale -
poetul e clownul grotesc și omniscient
de sub crusta socială.

Zâmbetul trăiește odată cu masca -
călătorește spre sacru, ca un luntraș
și rămâne în suspensie, ca un strigăt grec
de rozonanță platonică.

[Sofia Sincă]

Versurile îl așează pe poet în poziții obscure, prin complexitatea dificultăților la care este obligat de societate. Cu dramatism, emoţii, nelinişti, cu vise rătăcite.

Dar cu o construcție deosebită a poemului.

Sofi

[Valentin Tufan]

Poezia este scrisă acum 6 ani și se potrivește cu contextul, așa că sigur aveam o presimțire de pe atunci...:)

[gina zaharia]

Și totuși, podul dintre două maluri poate fi de platină.

Îmi place surâsul poeziei tale. Cel de sub mască! :))