Nebunii Frumoși

[Darie Giurgiu]

lumea ar fi goală și mai tristă

fără nebunii frumoși,

pătați de umbră

maltratați de frică

dar liberi în fața verbelor,

pshihoza aleatorie a identității veșnice

nu-i face mai veseli,

se aprind ca un foc de artificii

și ard în jurul obsesilor,

la un pahar de băutură recreează universul

pe care-l scot din buzunare

ca și când și-ar etala batista,

mănâncă cu invidie din căpăstrul

lumii vegetale,

aruncă urina în flori

dar nasc libertate,

din plictiseală se și sinucid

când nu-și pun în piept soarele

ca și când acesta ar cere

să le pătrundă în sufletul deschis ca o rană,

schimbă între ei cărți poștale

de parcă ar schimba identități

să șteargă povara singurătății.

[Mihaela Popa]

văd ultimele trei poeme ca pe unul singur

[Vasilisia Lazăr]

Un fel de continuare al poemului anterior. Frumos! Ce ne-am face fără acești frumoși nebuni? Viața ar fi mult mai goală.

[Valeria Merca]

Ingenioasă metaforă atribuită poetului! Mi-a plăcut!

[Nikol MerBreM]

Portretul nebunului frumos, poetul! Interesant!

[Sofia Sincă]

Frumoșii nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu.

Poemul tău este oglinda acestui roman, în care F.Neagu a redat viața reală, dorința de libertate a unor personaje ieșite din tipic.

La tine în poem, frumoșii nebuni sunt scriitorii, poeții cei ce-și poartă povara cuvintelor, neînțeleșii dintotdeauna.  Cei ce au iubit, au suferit, au scris, iar noi cititorii profităm de trăirile lor.

la un pahar de băutură recreează universul

pe care-l scot din buzunare

ca și când și-ar etala batista,

Minunat poem!

Sofi

pshihoza- psihoza