Încolţeşte marea...

[Camelia Ardelean]

(blagiană)

 

Încolţeşte marea în privirea ta,

Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;

Degete de soare, după o perdea,

Mângâie surâsuri prinse de catarge.

 

Peste fruntea zării joacă pescăruşi,

Susură lumina-n tonuri de opale;

Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi,

Către labirintul visurilor tale.

 

Se zăreşte „umbra unor maci“ pitici,

Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna,

Fluturii de miere găzduiţi aici,

Astăzi în iubire cotropit-au bezna.

 

Flamură-i cuvântul rodnic între noi,

Gura ta-i câmpie dulce-parfumată,

Mă înfrupt din rodul verilor-convoi,

Unde curcubeul n-are nicio pată.

 

“Scriu în rune” focul ce s-a întrupat

În “urciorul” nostru şi-ncălzeşte luna;

Patima ni-e pâinea, imn înaripat,

Ce hrăni-va-n suflet stele-ntotdeauna…

[Pop Dorina]

Admirație.

[Valeria Merca]

Frumos, Camelia!

[Ana Cîmpeanu]

Frumos!

[Sofia Sincă]

Bun, frumos, inspirație din Blaga.  Însă nu se ridică la înălțimea ultimelor tale versuri. Rimele la primele două strofe sunt prin îngăduință, ritmul l-ai schimbat pe ici pe colo...

Per total sună bine.

Sofi

[Tudor Cicu]

Înspumată-i marea în privirea ta

Gura ta-i câmpia unde mă afund

Focul din privirea-ți mă arde cumva,

Ori prin suflet doruri, stelele ascund?

... poetul care îl provoacă pe cititor la a da replici în versuri, a deschis deja, prin pădurea de visuri, o potecă. Mi-a plăcut! 

 

[gabriel cristea]

Minunat!