Am vrut să mă nasc
aşa cum seara anunţă
visele ce vor colora noaptea
mi-am scos degetele în lumină
să simt briza zilei
soarele sosea pe coji de lămâie
peste dimineaţa şifonată
în ochiul ploii
am strâns din palme peste
corpul proaspăt ce aştepta ivirea
icnetul meu a grăbit toamna
să-şi numere frunzele
pe trup aveam solzii calzi
ai luminii
zâmbetul vremii îmi arcuia
privirea în oceanul de cuvinte
ce veneau de pretutindeni
cu primii paşi am descălţat frica
am ţipat şi ţipătul meu
a devenit prima literă
în ochii mamei se vărsa infinitul
Adaugă un comentariu
multumesc Nikol
Va multumesc cu drag prieteni
Sofy, Elena, Da Coza, Valeria
Metafore ingenios construite.
Drag popasul!:)
v11 - icnetul
cu primi pași
A ființa, ființare...
Mie mi-a plăcut.
da Coza
am ţipat şi ţipătul meu
a devenit prima literă
în ochii mamei se vărsa infinitul
frumos!
O poveste... cu multe substantive hotărâte, la persoana I, ceea ce întărește modul narativ. Metaforizat, ce e drept.
Semnul meu,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE