Mă priveşti
cu zâmbetul prins între două maluri
dincolo de el sunt eu
lupoaică albă
cu sufletul rezemat în tinereţile mele
mi-e frică să trec
e atât de îngust hotarul
dintre răsărit şi apus
Te privesc
în răgazul dintre două gânduri
dincolo de el eşti tu
vultur rănit
cu sufletul umbrit de nelinşti
despici apusul
până când o primăvară indiferentă
îşi va vărsa prea plinul de înflorire
pe un hotar de piatră
Adaugă un comentariu
Multumesc!
Minunat! Poezia transmite.
Drag popasul.
Frumos!
Excelent!
Mă priveşti / Te privesc
cu zâmbetul prins între două maluri / în răgazul dintre două gânduri
dincolo de el sunt eu / dincolo de el, eşti tu
lupoaică albă / vultur rănit
cu sufletul rezemat in tinereţile mele
mi-e frică să trec
Încă nu e timpul...
Mi-a plăcut mult!
draga Agafia ai postat un poem impresionant de frumos. felicitari.
in > în
De renunțat la virgula-nucă-în-perete.
Da, poezia e cu un diez mai sus.
da Cuza
O temă romantică, antitetică în timp și amintire. Confesiune sentimentală.
Este net mai bun poemul decât anterioarele. Fiorul liric lipsește...
Însă, am citit cu plăcere,
Sofi
Plăcut răgaz în poezie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE