n-a fost nimic între noi
deși gravitaţia acestei iubiri
instantaneu fuzionabilă
şi fisionabilă simultan
nu a fost
acceptată dogmatic-conceptual
de vreun filozof
sau de altcineva
cât de cât cerebral
dar s-a întâmplat
chiar dacă şi întâmplarea
e exclusă definitoriu
din legile universale
să ne intersectăm nemuririle
între cele două emisfere planetare
prin care eternizam oarecum
paşnic şi independent
însă din această ciocnire involuntară
aproape imposibilă statistic
am redevenit amândoi
o mică gaură neagră
cu intrarea la mine și ieșirea la tine
și totul s-a scufundat de atunci
în interior
nelăsând nimic nimănui
în afară
n-a fost nimic
să poată sta între noi
înaintea întâmplării
mă tem că nici după
nu va fi
suntem o specie
sortită extincţiei repetabile
Adaugă un comentariu
Cam discursiv și destul de rece, un jargon știintifico-filosofic, cu prețiozitate căutată, nu știu cum ar vibra EA la monologul acesta.
Poezia ca monolog...
Drag,
Nikol
suntem o specie
sortită extincţiei repetabile – asta e!!
Am citit cu interes și plăcere.
Negarea negației? Unii zic că a fost... :))
Tu care scoteai poezie din orice...
Cam apoetic, de data asta... :(
da Coza
multumesc...:)
???
Un poem academic, mai puțin obișnuit la tine. Știi? Unde intervine știința academia, dispare romantismul. Dar dacă așa ai vrut, așa să fie.
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE