n-a fost nimic între noi

[paparuz adrian]

n-a fost nimic între noi

deși gravitaţia acestei iubiri

instantaneu fuzionabilă

şi fisionabilă simultan

nu a fost

acceptată dogmatic-conceptual

de vreun filozof

sau de altcineva

cât de cât cerebral

 

dar s-a întâmplat

chiar dacă şi întâmplarea

e exclusă definitoriu

din legile universale

să ne intersectăm nemuririle

între cele două emisfere planetare

prin care eternizam oarecum

paşnic şi independent

 

însă din această ciocnire involuntară

aproape imposibilă statistic

am redevenit amândoi

o mică gaură neagră

cu intrarea la mine și ieșirea la tine

și totul s-a scufundat de atunci

în interior

nelăsând nimic nimănui

în afară

 

n-a fost nimic

să poată sta între noi

înaintea întâmplării

mă tem că nici după

nu va fi

 

suntem o specie

sortită extincţiei repetabile

[Ana Cîmpeanu]

Cam discursiv și destul de rece, un jargon știintifico-filosofic, cu prețiozitate căutată, nu știu cum ar vibra EA la monologul acesta.

[Nikol MerBreM]

Poezia ca monolog...

Drag,

Nikol

[Valeria Merca]

suntem o specie
sortită extincţiei repetabile – asta e!!

Am citit cu interes și plăcere.

[Mihaela Suciu]

Negarea negației? Unii zic că a fost... :))

[Vasilisia Lazăr]

Tu care scoteai poezie din orice... 

[Ion Lazăr da Coza]

Cam apoetic, de data asta... :(

da Coza

[paparuz adrian]

multumesc...:)

[Sofia Sincă]

???

Un poem academic, mai puțin obișnuit la tine. Știi? Unde intervine știința academia, dispare romantismul. Dar dacă așa ai vrut, așa să fie.

Sofi