mut

[eunescu]

am un nod în gât
nu-mi dă pace în partea de vorbire a aerului
tendința de a copia literele
devine indescifrabilă cu de la sine fapt

uneori mușc ușor din mine
ca din pâinea unor ochi de iubită
iar asta mă urâțește
nu mai gândesc liber

mi se întâmplă chiar să mă sădesc
să mă plăsmuiesc aievea în minte
viril ca o foame de a ucide
trena
tuciul plin de funingine pe care îl car pe umăr

când vorbesc iartă-mă doamne
uit de amintire

ea este altfel
ca și cum ar flutura o batistă ornamentată cu degetul
atinge ochii unor stele îndepărtate
nu ca de iubită cum fac eu fără să clipească
este soarele însăși
înghețat la polii cerului

[Angi Cristea]

Autoportret cu artist.

[Sofia Sincă]

Chipurile celor plecați se șterg din amintire sau capătă noi înfățișări, după imaginația noastră. De fapt este acela pe care ni-l dorim.

Un poem plin de tristețe prin toamna închipuirii ce aleargă odată cu nostalgia sufletului, înfundu-se în renunţare la visuri.

Am citit și am apreciat.

Sofy

[eunescu]

Dle da Coza,

in mod cert sunt atent la observatile domniei voastre si, de foarte multe ori, le urmez (sunt chiar comvins ca ati observat)  dar de data asta raman la parerea mea.

cu respect!

[eunescu]

Multumesc domniilor voastre!

[gina zaharia]

este soarele însăși
înghețat la polii cerului

De lângă tuciul plin de funingine ai descris strălucirea.

Am admirat!

[Ion Lazăr da Coza]

să clipească este atât de departe de substantivul ea încât pare un dezacord. Sau chiar e un dezacord? Sau după eu începe o altă frază? Sau...

Multe imagini memorabile.

da Coza

[bolache alexandru]

uneori mușc ușor din mine/ca din pâinea unor ochi de iubită