Mijeşte primăvara

[Gabi Negulei]

Un freamăt, mi se pare,-a gâze,
A lemn de viţă umezit
În scâncete din vis de mugur
Întru lumini de zâne opăcit…

Lipesc auzul- rapsodiei
Pornirilor din primăvară
Şi nu mă-ndur, chiar de mi-e seară,
Să nu brodez privirea poeziei

Sortită zilei din petale
Şi nopţilor de liliac domnesc,
Mijită-n clinchet de lăcrămioare
Şi-n sevele, din ramuri, ce doinesc.

Sortită-i să învie în rotaţii
Aceleaşi doruri în cercuri-solie
Din verdele iluminând ovaţii
Spre galbenul bănuţ de păpădie.

[Gabi Negulei]

Recunosc! E cam scoasă cu forcepsul.:)  La început, chiar zumzet i-am zis. Apoi, nu ştiu de ce, am schimbat. Călcam pe nişte frunze uscate, rămase din toamnă şi de sub ele ieşeau o mulţime de gâze. Da, "freamăt" e cel mai potrivit. 

Am recitit poezia, doamna Sofy. Cam multe imagini...gâze, lemn, scâncet de mugur...toate-n rapsodie, apoi auzul meu lipit de rapsodie şi privirea brodată primăverii adică poeziei, aceasta fiind sortită...

  Ritmul e un fel de contra timp asemănător jocului "Învârtita" ardelenească.

   Sunt convinsă că lupii de pe aici nu sunt răi. Oricum nu prea au ce mânca din mine :))

Vă mulţumesc pentru îndrumare. O să mă străduiesc mai mult.

[Ion Lazăr da Coza]

  Un foşnet, mi se pare,-a gâze  După câte știm, frunzele scot un foșnet, gâzele - un zumzet. Ca să împăcăm și lupii dar și capra, hai să înlocuim foșnet cu freamăt.

Poezie adusă la lumină cu forcepsul și care nu prea are final. De revăzut.

da Coza

[Sofia Sincă]

Există mesaj, există dor de primăvară, dar există şi dezarmonie între versuri prin nerespectarea prozodiei. Ritmul uneori schioapătă şi rima la fel.

Cu stimă, Sofy.