Îmi ţin în palme versurile... (scriitorului Ion Lazăr da Coza)

[Camelia Ardelean]

Îmi ţin în palme versurile nude  –

Sărman Ovidiu exilat în ploi,

Prea temător ca zborul să-şi mai ude,

Trecând mareea pietrelor în doi.

 

Îmi ţin în palme inima, o frunză

Desprinsă din copacul care sunt,

Pictez pe ea nervuri, ca pe o pânză –

Simţiri adânci cu freamătul cărunt.

 

Îmi ţin în palme lacrima de ceară

Şi mângâi tandru trupul său venust;

Am învăţat ninsori pe dinafară

Şi-am presupus că raiul are gust.

 

Culegător de stele-adun în glastră

Firimituri din Pasărea Măiastră.

 

 

.

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Mihaela (Popa), mă bucur că ţi-a plăcut! :-) Drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Aveţi dreptate, doamna Sofy, o să scot explicaţia de la sfârşit, sunt sigură că nu e necesară, pe acest site, cel puţin! Am luat textul cu copy-paste din fişier, la o oră târzie din noapte, fără să mă gândesc la ea! Vă mulţumesc de popas şi aprecieri, mă bucur că aţi rezonat! Cu drag,

[zadic ioana]

Semn de trecere.

[Tudor Cicu]

„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum,. Ingenio perii Naso poeta meo…” – îi citeam epitaful ori de câte ori treceam pe acolo, în vremea când eram licean și stam în gazdă la 50 m de statuia din Piața Ovidiu. Da: poezia ta Camelia, este a unei voci lirice perfectibile cu o vădită grijă aproape pedantă pentru a găsi răspunsuri unor întrebări despre sine. Mi-a plăcut.

 

[Mihaela Suciu]

„Şi-am presupus că raiul are gust.” - e original, cel puțin pentru mine fiindcă nu m-am gândit. Dacă ajung pe acolo, următorii nu mai apucă raiul - îl pap tot. :))

Poezia îmi place mult, mult. Felicitări!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Sofia Sincă]

Versuri armonice, cenușii, încercând să asigure echilibrul poetei. Poezie bine construită, sensibilă, sensibilizatoare.

Însă, nu știu cât de necesar era să ne prezinți cine a fost Ovidiu. Aș dori să cred că toți cei ce trec pe aici știu cine a fost Ovidiu și că au citit cel puțin o poezie de a lui. Chiar și pasărea măiastră este cunoscută. V.Bedrule, care aduce explicații, face acelor elemente mai necunoscute, folosite în inspirație și în studiul său sau unor cuvinte rare.

Am citit cu plăcere,

Sofi